Iov 14
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
14 Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină(A) de necazuri.
2 Se naşte(B) şi e tăiat ca o floare;
fuge şi piere ca o umbră.
3 Şi asupra lui(C) ai Tu ochiul deschis!
Şi pe mine mă tragi(D) la judecată cu Tine!
4 Cum ar putea(E) să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat?
Nu poate să iasă niciunul.
5 Dacă(F) zilele lui sunt hotărâte,
dacă i-ai numărat lunile,
dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
6 întoarce-Ţi(G) măcar privirile de la el şi dă-i răgaz,
să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul(H) la sfârşitul zilei.
7 Un copac şi tot are nădejde,
căci, când este tăiat(I), odrăsleşte din nou
şi iar dă lăstari.
8 Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ,
când îi piere trunchiul în ţărână,
9 înverzeşte iarăşi de mirosul apei
şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10 Dar omul, când moare, rămâne întins.
Omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?
11 Cum pier apele din lacuri
şi cum seacă şi se usucă râurile,
12 aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală;
cât(J) vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă
şi nu se mai scoală din somnul lui.
13 Ah, de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor,
de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia
şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi
vei aduce iarăşi aminte de mine!
14 Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze,
aş(K) mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele,
până(L) mi se va schimba starea în care mă găsesc.
15 Atunci m-ai(M) chema şi Ţi-aş răspunde
şi Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
16 Dar astăzi îmi numeri(N) paşii,
ai ochiul asupra păcatelor mele;
17 călcările mele de lege(O) sunt pecetluite într-un mănunchi
şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.
18 Cum se prăbuşeşte muntele şi piere,
cum piere stânca din locul ei,
19 cum este mâncată piatra de ape
şi cum este luat pământul de râu,
aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.
20 Îl urmăreşti întruna şi se duce;
Îi schimonoseşti faţa şi apoi îi dai drumul.
21 De ajung fiii lui la cinste, el(P) nu ştie nimic;
de sunt înjosiţi, habar n-are.
22 Numai pentru el simte durere în trupul lui,
numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”
Iov 14
Nouă Traducere În Limba Română
14 Omul născut din femeie
are zile puţine,
dar pline de necaz.
2 Răsare ca o floare şi se usucă;
fuge ca o umbră şi nu se mai vede.
3 Ai Tu ochii aţintiţi asupra unui astfel de om?
Îl[a] chemi Tu la judecată cu Tine?
4 Cine poate scoate ceva curat din ceva necurat?
Nimeni!
5 Zilele omului sunt hotărâte.
Tu cunoşti numărul lunilor lui
şi i-ai pus hotare pe care nu le poate trece.
6 Aşa că nu te mai uita la el şi lasă-l singur
să se bucure ca un lucrător de ziua lui.
7 Pentru un copac tot mai este nădejde:
dacă este tăiat, el va răsări din nou
şi lăstarii lui nu încetează să reapară.
8 Deşi rădăcina îi îmbătrâneşte în pământ
şi-i piere trunchiul în ţărână,
9 la mireasma apei va înmuguri
şi va da ramuri ca o plantă.
10 Fiinţa umană, însă, când moare, îşi pierde toată vlaga;
omul, după ce îşi dă ultima suflare, nu mai este.
11 După cum apele pier din mare,
iar râul seacă şi se usucă,
12 tot aşa omul se culcă şi nu se mai ridică,
cât vor fi cerurile nu se mai trezeşte,
nici nu se mai scoală din somnul lui.
13 O! de m-ai ascunde în Locuinţa Morţilor,
de m-ai acoperi până Îţi trece mânia
şi de mi-ai hotărî o vreme când să-Ţi aminteşti de mine!
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou?
În toate zilele trudei mele,
aş aştepta să-mi vină eliberarea.
15 Atunci mă vei chema şi-Ţi voi răspunde;
vei tânji după lucrarea mâinilor Tale.
16 Atunci îmi vei număra paşii
şi nu-mi vei mai ţine în seamă păcatul;
17 vei pecetlui fărădelegile mele într-un sac
şi-mi vei acoperi nedreptatea.
18 Dar aşa cum munţii cad şi se surpă,
iar stânca e mutată din locul ei
19 şi aşa cum apa sapă în piatră,
iar torenţii spală pământul,
tot aşa distrugi Tu nădejdea omului.
20 Îl învingi pentru totdeauna şi el se duce;
îi schimbi înfăţişarea şi apoi îl izgoneşti.
21 Dacă fiii lui sunt onoraţi, el nu ştie,
dacă sunt înjosiţi, el nu vede.
22 El simte doar durerea trupului său
şi suferă doar pentru sine.“
Footnotes
- Iov 14:3 LXX, VUL, Siriacă; TM: Mă
Job 14
New International Version
14 “Mortals, born of woman,(A)
are of few days(B) and full of trouble.(C)
2 They spring up like flowers(D) and wither away;(E)
like fleeting shadows,(F) they do not endure.(G)
3 Do you fix your eye on them?(H)
Will you bring them[a] before you for judgment?(I)
4 Who can bring what is pure(J) from the impure?(K)
No one!(L)
5 A person’s days are determined;(M)
you have decreed the number of his months(N)
and have set limits he cannot exceed.(O)
6 So look away from him and let him alone,(P)
till he has put in his time like a hired laborer.(Q)
7 “At least there is hope for a tree:(R)
If it is cut down, it will sprout again,
and its new shoots(S) will not fail.(T)
8 Its roots may grow old in the ground
and its stump(U) die in the soil,
9 yet at the scent of water(V) it will bud
and put forth shoots like a plant.(W)
10 But a man dies and is laid low;(X)
he breathes his last and is no more.(Y)
11 As the water of a lake dries up
or a riverbed becomes parched and dry,(Z)
12 so he lies down and does not rise;(AA)
till the heavens are no more,(AB) people will not awake
or be roused from their sleep.(AC)
13 “If only you would hide me in the grave(AD)
and conceal me till your anger has passed!(AE)
If only you would set me a time
and then remember(AF) me!(AG)
14 If someone dies, will they live again?
All the days of my hard service(AH)
I will wait for my renewal[b](AI) to come.
15 You will call and I will answer you;(AJ)
you will long for the creature your hands have made.(AK)
16 Surely then you will count my steps(AL)
but not keep track of my sin.(AM)
17 My offenses will be sealed(AN) up in a bag;(AO)
you will cover over my sin.(AP)
18 “But as a mountain erodes and crumbles(AQ)
and as a rock is moved from its place,(AR)
19 as water wears away stones
and torrents(AS) wash away the soil,(AT)
so you destroy a person’s hope.(AU)
20 You overpower them once for all, and they are gone;(AV)
you change their countenance and send them away.(AW)
21 If their children are honored, they do not know it;
if their offspring are brought low, they do not see it.(AX)
22 They feel but the pain of their own bodies(AY)
and mourn only for themselves.(AZ)”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Holy Bible, New International Version®, NIV® Copyright ©1973, 1978, 1984, 2011 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
NIV Reverse Interlinear Bible: English to Hebrew and English to Greek. Copyright © 2019 by Zondervan.