Add parallel Print Page Options

Căci noi(A) suntem de ieri şi nu ştim nimic,
zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră.

Read full chapter

Îi mături ca un(A) vis:
dimineaţa sunt(B) ca iarba, care încolţeşte iarăşi:
înfloreşte dimineaţa(C) şi creşte,
iar seara este tăiată şi se usucă.

Read full chapter

Toate zilele noastre pier de urgia Ta,
vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

Read full chapter

11 Zilele mele sunt ca(A) o umbră gata să treacă
şi mă usuc ca iarba.

Read full chapter

15 Omul – zilele(A) lui sunt ca iarba,
şi înfloreşte ca(B) floarea de pe câmp!

Read full chapter

Omul(A) este ca o suflare,
zilele(B) lui sunt ca umbra care trece.

Read full chapter

Un glas zice: „Strigă!” – Şi eu am răspuns: „Ce să strig?” – „Orice(A) făptură este ca iarba şi toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp.

Read full chapter

10 Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui, căci(A) va trece ca floarea ierbii. 11 Răsare soarele cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba, floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere – aşa se va veşteji bogatul în umbletele lui.

Read full chapter

14 Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur(A), care se arată puţintel, şi apoi piere.

Read full chapter

24 Căci(A) orice făptură este ca iarba şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos,

Read full chapter