⁶ Ridicaţi^(A) ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ! Căci cerurile^(B) vor pieri ca un fum, pământul^(C) se va preface în zdrenţe ca o haină şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte, dar mântuirea Mea va dăinui în veci şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit.

¹⁷ Căci iată, Eu fac ceruri noi^(A) şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.

²² Căci după cum cerurile cele noi^(A) şi pământul cel nou pe care le voi face vor dăinui înaintea Mea – zice Domnul – aşa vor dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru.

²¹ pe^(A) care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării^(B) din nou a tuturor lucrurilor – despre aceste vremuri a^(C) vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.

²⁰ Căci firea^(A) a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă

⁷ Iar cerurile^(A) şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul^(B) din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.

¹⁰ Ziua Domnului însă va^(A) veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile^(B) vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. ¹¹ Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o^(C) purtare sfântă şi evlavioasă,

¹¹ Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au^(A) fugit dinaintea Lui şi^(B) nu s-a mai găsit loc pentru ele.

21 Apoi am^(A) văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că^(B) cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era.