14 Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină^(A) de necazuri.
² Se naşte^(B) şi e tăiat ca o floare;
fuge şi piere ca o umbră.
³ Şi asupra lui^(C) ai Tu ochiul deschis!
Şi pe mine mă tragi^(D) la judecată cu Tine!
⁴ Cum ar putea^(E) să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat?
Nu poate să iasă niciunul.
⁵ Dacă^(F) zilele lui sunt hotărâte,
dacă i-ai numărat lunile,
dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
⁶ întoarce-Ţi^(G) măcar privirile de la el şi dă-i răgaz,
să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul^(H) la sfârşitul zilei.
⁷ Un copac şi tot are nădejde,
căci, când este tăiat^(I), odrăsleşte din nou
şi iar dă lăstari.
⁸ Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ,
când îi piere trunchiul în ţărână,
⁹ înverzeşte iarăşi de mirosul apei
şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
¹⁰ Dar omul, când moare, rămâne întins.
Omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?
¹¹ Cum pier apele din lacuri
şi cum seacă şi se usucă râurile,
¹² aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală;
cât^(J) vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă
şi nu se mai scoală din somnul lui.
¹³ Ah, de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor,
de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia
şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi
vei aduce iarăşi aminte de mine!
¹⁴ Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze,
aş^(K) mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele,
până^(L) mi se va schimba starea în care mă găsesc.
¹⁵ Atunci m-ai^(M) chema şi Ţi-aş răspunde
şi Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
¹⁶ Dar astăzi îmi numeri^(N) paşii,
ai ochiul asupra păcatelor mele;
¹⁷ călcările mele de lege^(O) sunt pecetluite într-un mănunchi
şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.
¹⁸ Cum se prăbuşeşte muntele şi piere,
cum piere stânca din locul ei,
¹⁹ cum este mâncată piatra de ape
şi cum este luat pământul de râu,
aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.
²⁰ Îl urmăreşti întruna şi se duce;
Îi schimonoseşti faţa şi apoi îi dai drumul.
²¹ De ajung fiii lui la cinste, el^(P) nu ştie nimic;
de sunt înjosiţi, habar n-are.
²² Numai pentru el simte durere în trupul lui,
numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”