Add parallel Print Page Options

căci sunt cosiţi iute, ca(A) iarba,
şi se vestejesc ca verdeaţa.

Read full chapter

Îi mături ca un(A) vis:
dimineaţa sunt(B) ca iarba, care încolţeşte iarăşi:
înfloreşte dimineaţa(C) şi creşte,
iar seara este tăiată şi se usucă.

Read full chapter

11 Zilele mele sunt ca(A) o umbră gata să treacă
şi mă usuc ca iarba.

Read full chapter

15 Omul – zilele(A) lui sunt ca iarba,
şi înfloreşte ca(B) floarea de pe câmp!

Read full chapter

Un glas zice: „Strigă!” – Şi eu am răspuns: „Ce să strig?” – „Orice(A) făptură este ca iarba şi toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp.

Read full chapter

31 cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar(A) folosi de ea, căci(B) chipul lumii acesteia trece.

Read full chapter

14 Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur(A), care se arată puţintel, şi apoi piere.

Read full chapter

24 Căci(A) orice făptură este ca iarba şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos,

Read full chapter

17 Şi lumea(A) şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

Read full chapter