Pavel în Efes

19 În timp ce Apolos era în Corint, Pavel a călătorit prin regiunile din interior şi a ajuns în Efes[a]. Acolo a găsit câţiva ucenici şi i-a întrebat:

– Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?

Ei i-au răspuns:

– Dar nici n-am auzit că este un Duh Sfânt!

El le-a zis:

– Atunci cu ce botez aţi fost botezaţi?

Ei i-au răspuns:

– Cu botezul lui Ioan.

Pavel a zis:

– Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea poporului să creadă în Cel Ce vine după el, adică în Isus.

Când au auzit ei aceasta, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când Pavel şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei şi au început să vorbească în limbi şi să profeţească. Erau, cu toţii, cam doisprezece bărbaţi.

Apoi a intrat în sinagogă. Timp de trei luni a vorbit cu îndrăzneală, purtând discuţii şi încercând să convingă cu privire la lucrurile despre Împărăţia lui Dumnezeu. Dar fiindcă unii rămâneau încăpăţânaţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău Calea înaintea mulţimii, Pavel s-a îndepărtat de ei, luându-i cu el şi pe ucenici. Şi în fiecare zi purta discuţii în sala de prelegeri[b] a lui Tiranus. 10 Lucrul acesta a ţinut timp de doi ani, astfel că toţi cei ce locuiau în Asia, atât iudei, cât şi greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11 Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12 aşa încât la cei bolnavi erau aduse până şi batistele sau şorţurile care îi atinseseră acestuia trupul, şi bolile îi părăseau, iar duhurile rele ieşeau din ei.

Cei şapte fii ai lui Sceva

13 Nişte exorcişti iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „În Numele lui Isus, pe Care-L predică Pavel, vă poruncesc să ieşiţi!“ 14 Cei ce făceau lucrul aceasta erau şapte fii ai lui Sceva, un preot conducător[c] iudeu. 15 Dar duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?!“ 16 Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe toţi şi i-a bătut în aşa fel încât au fugit din casa aceea goi şi răniţi. 17 Lucrul acesta a fost cunoscut atât de către toţi iudeii, cât şi de către toţi grecii care locuiau în Efes; şi pe toţi i-a cuprins frica, iar Numele Domnului era preamărit. 18 Mulţi dintre cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să-şi spună faptele. 19 Şi mulţi dintre cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adunat cărţile şi le-au ars în faţa tuturor.[d] Au socotit preţul acestora şi l-au găsit ca fiind de cincizeci de mii de arginţi[e]. 20 Astfel, prin tăria Domnului, Cuvântul se răspândea şi se întărea.

O mare tulburare în Efes

21 După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus în gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia[f]. El îşi zicea: „După ce voi merge acolo, trebuie să văd şi Roma!“ 22 I-a trimis în Macedonia pe Timotei şi pe Erastus, doi dintre ajutoarele lui, iar el a mai rămas un timp în Asia[g].

23 În perioada aceea, s-a stârnit o mare tulburare cu privire la Cale. 24 Un argintar pe nume Demetrius, făcea replici în argint ale templului lui Artemis[h] şi aducea astfel lucrătorilor săi nu puţin câştig.[i] 25 El i-a strâns la un loc, împreună cu alţi lucrători de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Bărbaţi, ştiţi că prosperitatea noastră vine din meseria aceasta 26 şi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins şi a dus în rătăcire o mare mulţime de oameni, spunând că zeii făcuţi de mâini nu sunt de fapt zei! 27 Prin urmare, există pericolul nu numai ca această muncă a noastră să ajungă de tot dispreţul, ci şi ca templul marii zeiţe Artemis să fie socotit ca o nimica şi chiar măreţia ei să fie distrusă, a ei, cea la care se închină toată Asia şi toată lumea!“

28 Când au auzit ei aceste lucruri, s-au umplut de mânie şi au început să strige: „Mare este Artemis a efesenilor!“ 29 Cetatea s-a umplut de zarvă. S-au repezit într-un singur gând spre teatru, târându-i acolo şi pe macedoneenii Gaius şi Aristarh, însoţitorii de drum ai lui Pavel. 30 Pavel voia să vină la norod, dar ucenicii nu l-au lăsat. 31 Chiar şi unii dintre conducătorii provinciei Asia[j], care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. 32 Unii strigau ceva, alţii strigau altceva, căci adunarea era în confuzie, iar cei mai mulţi nici nu ştiau de ce se adunaseră. 33 Unii din mulţime l-au înştiinţat pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau în faţă, spunându-i despre ce este vorba. Alexandru a făcut semn cu mâna, vrând să se apere înaintea norodului, 34 dar ei, recunoscându-l că este iudeu, au strigat cu toţii într-un glas, timp de aproape două ore: „Mare este Artemis a efesenilor!“ 35 Funcţionarul[k] cetăţii a reuşit să liniştească mulţimea, zicând: „Bărbaţi ai Efesului, cine este omul acela care să nu ştie că cetatea Efes este păzitoarea templului măreţei Artemis şi a imaginii ei căzute din cer[l]?! 36 Întrucât aceste lucruri sunt de necontestat, ar trebui să vă liniştiţi şi să nu faceţi nimic nesăbuit. 37 Căci i-aţi adus aici pe bărbaţii aceştia care nu sunt nici jefuitori ai templului şi nici blasfemiatori ai zeiţei noastre! 38 Deci, dacă într-adevăr Demetrius şi lucrătorii lui au o acuzaţie împotriva cuiva, tribunalele sunt deschise şi există proconsuli[m]; să se acuze acolo unii pe alţii! 39 Însă dacă vreţi ceva în plus, se va clarifica într-o adunare legală[n]. 40 Căci, din cauza celor întâmplate astăzi, suntem în pericol să fim acuzaţi de răscoală, deoarece nu există nici o cauză pentru această zarvă, şi noi nu putem motiva agitaţia aceasta!“ 41 Şi spunând aceste lucruri, a dat drumul adunării.

Footnotes

  1. Faptele Apostolilor 19:1 Capitala de facto a provinciei romane Asia (vezi nota de la 2:9), cel mai important centru comercial al Asiei Mici şi cetatea în care se afla faimosul templu al lui Artemis, considerat una dintre cele şapte minuni ale lumii antice
  2. Faptele Apostolilor 19:9 O încăpere unde învăţătorii se întâlneau cu cei pe care îi învăţau
  3. Faptele Apostolilor 19:14 Fie era din familia marilor preoţi, fie îşi atribuia această descendenţă sau titlul de mare preot
  4. Faptele Apostolilor 19:19 Magia înflorise foarte mult în Efes; exista chiar şi o categorie de formule magice, numită ephesia grammatta
  5. Faptele Apostolilor 19:19 Probabil drahme sau denari; o drahmă era aproape echivalentul unui denar, care reprezenta plata obişnuită pentru o zi de muncă (soldaţii romani primeau, de asemenea, un denar pe zi)
  6. Faptele Apostolilor 19:21 Vezi nota de la 18:27
  7. Faptele Apostolilor 19:22 Vezi nota de la 2:9
  8. Faptele Apostolilor 19:24 Artemis (Diana la romani) era, în mitologia greacă, zeiţa vânătorii, a lunii şi a naturii. Artemis din Efes împrumutase, probabil, caracteristicile zeiţei Cibela, zeiţa-mamă, zeiţa fertilitaţii, venerată în toată Asia Mică (problema asimilării, în Efes, a lui Artemis de către Cibela este disputată astăzi de către specialişti, precum şi presupusa practică a prostituţiei sacre)
  9. Faptele Apostolilor 19:24 Demetrius era probabil conducărul breslei argintarilor din Efes
  10. Faptele Apostolilor 19:31 Gr. : asiarhon, oameni bogaţi şi influenţi, funcţionari imperiali ai provinciei şi reprezentanţi ai cultului imperial (împăraţii romani, începând cu Augustus, erau divinizaţi după moarte, constituindu-se astfel un cult al împăratului care avea temple şi preoţi; au fost câţiva împăraţi care au pretins divinizarea lor şi în timpul vieţii) în provicie
  11. Faptele Apostolilor 19:35 Secretarul sau notarul cetăţii, reprezentantul executiv al adunării cetăţii; era cel mai important funcţionar local (corespondentul primarului din oraşele moderne), era cel care făcea legătura între autorităţile locale şi cele romane
  12. Faptele Apostolilor 19:35 Mulţi specialişti sunt de părere că imaginea ei căzută din cer s-ar referi la o bucată de meteorit pe care oamenii o considerau drept sacră, deoarece căzuse din cer
  13. Faptele Apostolilor 19:38 Probabil la modul general, nu în sensul că în Efes s-ar fi găsit mai multe tribunale şi mai mulţi proconsuli; sau, dacă trebuie să luăm textul în sens literal, trebuie ştiut că în anul 54 d.Cr., cu ocazia înscăunării lui Nero, proconsulul Asiei, M. Iunius Silvanus, a fost otrăvit de subordonaţii săi, Helius şi Celer, care au rămas proconsuli până la sosirea succesorului oficial (vezi Tacitus, Anale, 13.1)
  14. Faptele Apostolilor 19:39 O astfel de adunare se ţinea de trei ori pe lună

Ucenicii lui Ioan se fac creştini

19 Pe când era Apolo(A) în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici, a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am(B) auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt”. „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu(C) botezul lui Ioan”. Atunci, Pavel a zis: „Ioan(D) a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus”. Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în(E) Numele Domnului Isus. Când(F) şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei şi vorbeau(G) în alte limbi şi proroceau. Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.

Pavel învaţă pe norod la Efes

În urmă(H), Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la(I) Împărăţia lui Dumnezeu şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau. Dar, fiindcă(J) unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău(K) Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran. 10 Lucrul acesta(L) a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, iudei şi greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11 Şi Dumnezeu făcea(M) minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12 până acolo(N) că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile şi ieşeau din ei duhurile rele.

Exorciştii iudei

13 Nişte(O) exorcişti iudei, care umblau din loc în loc, au(P) încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!” 14 Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă. 15 Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?” 16 Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi i-a schingiuit în aşa fel că au fugit goi şi răniţi din casa aceea. 17 Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, şi(Q) i-a apucat frica pe toţi, şi Numele Domnului Isus era proslăvit. 18 Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească(R) şi să spună ce făcuseră. 19 Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor; preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi. 20 Cu atâta(S) putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului.

Răscoala argintarului Dimitrie

21 După ce(T) s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a(U) pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia. „După ce voi merge acolo”, îşi zicea el, „trebuie(V) să văd şi Roma”. 22 A trimis în Macedonia pe doi din(W) ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast(X), iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia. 23 Pe vremea aceea(Y), s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea(Z) Domnului. 24 Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei şi aducea lucrătorilor săi nu puţin(AA) câştig cu ele. 25 I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta 26 şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod şi zice că zeii făcuţi de mâini nu(AB) sunt dumnezei. 27 Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ, dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea este nimicită.” 28 Cuvintele acestea i-au umplut de mânie şi au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!” 29 Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru şi au luat cu ei pe macedonenii Gaius(AC) şi Aristarh(AD), tovarăşii de călătorie ai lui Pavel. 30 Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii. 31 Chiar şi unii din mai-marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. 32 Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră. 33 Atunci, au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru(AE) a făcut(AF) semn cu mâna şi voia să se apere înaintea norodului. 34 Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!” 35 Totuşi logofătul a potolit norodul şi a zis: „Bărbaţi efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer? 36 Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită. 37 Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre. 38 Deci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată şi sunt dregători; să se pârască unii pe alţii. 39 Dar, dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită. 40 Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei, ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.” 41 După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.

Paul in Ephesus

19 While Apollos(A) was at Corinth,(B) Paul took the road through the interior and arrived at Ephesus.(C) There he found some disciples and asked them, “Did you receive the Holy Spirit(D) when[a] you believed?”

They answered, “No, we have not even heard that there is a Holy Spirit.”

So Paul asked, “Then what baptism did you receive?”

“John’s baptism,” they replied.

Paul said, “John’s baptism(E) was a baptism of repentance. He told the people to believe in the one coming after him, that is, in Jesus.”(F) On hearing this, they were baptized in the name of the Lord Jesus.(G) When Paul placed his hands on them,(H) the Holy Spirit came on them,(I) and they spoke in tongues[b](J) and prophesied. There were about twelve men in all.

Paul entered the synagogue(K) and spoke boldly there for three months, arguing persuasively about the kingdom of God.(L) But some of them(M) became obstinate; they refused to believe and publicly maligned the Way.(N) So Paul left them. He took the disciples(O) with him and had discussions daily in the lecture hall of Tyrannus. 10 This went on for two years,(P) so that all the Jews and Greeks who lived in the province of Asia(Q) heard the word of the Lord.(R)

11 God did extraordinary miracles(S) through Paul, 12 so that even handkerchiefs and aprons that had touched him were taken to the sick, and their illnesses were cured(T) and the evil spirits left them.

13 Some Jews who went around driving out evil spirits(U) tried to invoke the name of the Lord Jesus over those who were demon-possessed. They would say, “In the name of the Jesus(V) whom Paul preaches, I command you to come out.” 14 Seven sons of Sceva, a Jewish chief priest, were doing this. 15 One day the evil spirit answered them, “Jesus I know, and Paul I know about, but who are you?” 16 Then the man who had the evil spirit jumped on them and overpowered them all. He gave them such a beating that they ran out of the house naked and bleeding.

17 When this became known to the Jews and Greeks living in Ephesus,(W) they were all seized with fear,(X) and the name of the Lord Jesus was held in high honor. 18 Many of those who believed now came and openly confessed what they had done. 19 A number who had practiced sorcery brought their scrolls together and burned them publicly. When they calculated the value of the scrolls, the total came to fifty thousand drachmas.[c] 20 In this way the word of the Lord(Y) spread widely and grew in power.(Z)

21 After all this had happened, Paul decided[d] to go to Jerusalem,(AA) passing through Macedonia(AB) and Achaia.(AC) “After I have been there,” he said, “I must visit Rome also.”(AD) 22 He sent two of his helpers,(AE) Timothy(AF) and Erastus,(AG) to Macedonia, while he stayed in the province of Asia(AH) a little longer.

The Riot in Ephesus

23 About that time there arose a great disturbance about the Way.(AI) 24 A silversmith named Demetrius, who made silver shrines of Artemis, brought in a lot of business for the craftsmen there. 25 He called them together, along with the workers in related trades, and said: “You know, my friends, that we receive a good income from this business.(AJ) 26 And you see and hear how this fellow Paul has convinced and led astray large numbers of people here in Ephesus(AK) and in practically the whole province of Asia.(AL) He says that gods made by human hands are no gods at all.(AM) 27 There is danger not only that our trade will lose its good name, but also that the temple of the great goddess Artemis will be discredited; and the goddess herself, who is worshiped throughout the province of Asia and the world, will be robbed of her divine majesty.”

28 When they heard this, they were furious and began shouting: “Great is Artemis of the Ephesians!”(AN) 29 Soon the whole city was in an uproar. The people seized Gaius(AO) and Aristarchus,(AP) Paul’s traveling companions from Macedonia,(AQ) and all of them rushed into the theater together. 30 Paul wanted to appear before the crowd, but the disciples(AR) would not let him. 31 Even some of the officials of the province, friends of Paul, sent him a message begging him not to venture into the theater.

32 The assembly was in confusion: Some were shouting one thing, some another.(AS) Most of the people did not even know why they were there. 33 The Jews in the crowd pushed Alexander to the front, and they shouted instructions to him. He motioned(AT) for silence in order to make a defense before the people. 34 But when they realized he was a Jew, they all shouted in unison for about two hours: “Great is Artemis of the Ephesians!”(AU)

35 The city clerk quieted the crowd and said: “Fellow Ephesians,(AV) doesn’t all the world know that the city of Ephesus is the guardian of the temple of the great Artemis and of her image, which fell from heaven? 36 Therefore, since these facts are undeniable, you ought to calm down and not do anything rash. 37 You have brought these men here, though they have neither robbed temples(AW) nor blasphemed our goddess. 38 If, then, Demetrius and his fellow craftsmen(AX) have a grievance against anybody, the courts are open and there are proconsuls.(AY) They can press charges. 39 If there is anything further you want to bring up, it must be settled in a legal assembly. 40 As it is, we are in danger of being charged with rioting because of what happened today. In that case we would not be able to account for this commotion, since there is no reason for it.” 41 After he had said this, he dismissed the assembly.

Footnotes

  1. Acts 19:2 Or after
  2. Acts 19:6 Or other languages
  3. Acts 19:19 A drachma was a silver coin worth about a day’s wages.
  4. Acts 19:21 Or decided in the Spirit