²¹ ci şi-a luat rămas-bun de la ei şi a zis: „Trebuie^(A) numaidecât ca sărbătoarea care vine s-o fac în Ierusalim. Dacă^(B) va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăşi la voi.” Şi a plecat din Efes.

¹¹ În^(A) noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma”.

²⁴ nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, şi^(A) să fiu însoţit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi. ²⁵ Acum, mă duc^(B) la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor. ²⁶ Căci cei din Macedonia şi Ahaia au^(C) avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii care sunt în Ierusalim. ²⁷ Negreşit, au avut bunătatea, dar era şi o datorie faţă de ei, pentru că, dacă^(D) neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovniceşti, este^(E) de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pământeşti. ²⁸ După ce-mi voi împlini dar însărcinarea aceasta şi le voi încredinţa aceste daruri^(F), voi pleca în Spania şi voi trece pe la voi.