Deuteronom 5

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

5 Moise a chemat pe tot Israelul şi i-a zis: „Ascultă, Israele, legile şi poruncile pe care vi le spun astăzi în auzul vostru. Învăţaţi-le şi împliniţi-le cu scumpătate. ² Domnul^(A), Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un legământ la Horeb. ³ Nu^(B) cu părinţii noştri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu noi, care suntem toţi vii astăzi aici. ⁴ Domnul v-a vorbit faţă^(C) în faţă pe munte, din mijlocul focului. ⁵ Eu am stat^(D) atunci între Domnul şi voi, ca să vă vestesc cuvântul Domnului, căci^(E) vă era frică de foc şi nu v-aţi suit pe munte. El a zis: ⁶ ‘Eu sunt^(F) Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei. ⁷ Să^(G) n-ai alţi dumnezei afară de Mine. ⁸ Să nu-ţi^(H) faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ, sau în ape sub pământ. ⁹ Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care^(I) pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc ¹⁰ şi Mă îndur^(J) până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. ¹¹ Să nu^(K) iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. ¹² Ţine ziua^(L) de odihnă ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău. ¹³ Şase zile^(M) să lucrezi şi să-ţi faci toate treburile. ¹⁴ Dar ziua a şaptea este ziua^(N) de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine. ¹⁵ Adu-ţi^(O) aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu^(P) mână tare şi cu braţ întins, de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă. ¹⁶ Cinsteşte^(Q) pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile^(R) multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. ¹⁷ Să nu ucizi^(S). ¹⁸ Să nu preacurveşti^(T). ¹⁹ Să nu furi^(U). ²⁰ Să^(V) nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. ²¹ Să^(W) nu pofteşti nevasta aproapelui tău; să nu pofteşti casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, niciun alt lucru care este al aproapelui tău’. ²² Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului din nori şi din negură deasă, şi le-a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le-a scris^(X) pe două table de piatră şi mi le-a dat. ²³ Când aţi auzit^(Y) glasul acela din mijlocul întunericului şi pe când tot muntele era aprins, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrânii voştri s-au apropiat toţi de mine ²⁴ şi aţi zis: ‘Iată că Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava şi mărimea Lui şi noi I-am auzit glasul^(Z) din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, şi totuşi au^(AA) rămas vii. ²⁵ Şi acum pentru ce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom^(AB) auzi şi mai departe glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri. ²⁶ Cine este^(AC), în adevăr, omul acela care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului, şi totuşi să fi rămas viu? ²⁷ Apropie-te^(AD) mai bine tu şi ascultă tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu însuţi tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi noi vom asculta şi vom face.’ ²⁸ Domnul a auzit cuvintele pe care mi le-aţi spus. Şi Domnul mi-a zis: ‘Am auzit cuvintele pe care ţi le-a spus poporul acesta: tot ce au^(AE) zis este bine. ²⁹ O, de^(AF) ar rămâne ei cu aceeaşi inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile^(AG) Mele, ca să^(AH) fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor! ³⁰ Du-te de spune-le: «Întoarceţi-vă în corturile voastre.» ³¹ Dar tu rămâi aici, cu Mine, şi-ţi voi spune^(AI) toate poruncile, legile şi rânduielile pe care să-i înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau în stăpânire.’ ³² Luaţi seama dar să faceţi aşa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu^(AJ) vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga. ³³ Să urmaţi în totul calea^(AK) pe care v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi, ca să trăiţi şi să^(AL) fiţi fericiţi şi să aveţi zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.