¹⁷ Să^(A) nu pofteşti casa aproapelui tău; să^(B) nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”

² Dacă poftesc^(A) ogoare, pun mâna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om şi casa lui, pe om şi moştenirea lui.

⁹ Vai de cel ce strânge câştiguri^(A) nelegiuite pentru casa lui, ca să-şi aşeze apoi cuibul^(B) într-un loc înalt şi să scape din mâna nenorocirii!

¹⁵ Apoi le-a zis: „Vedeţi^(A) şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui”.

Legea dă cunoştinţa păcatului

⁷ Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos?

Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am^(A) cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să^(B) nu pofteşti!”

⁹ De fapt: „Să^(A) nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să^(B) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.