²⁰ Unde^(A) este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a^(B) prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?

¹⁹ Căci^(A) înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El^(B) prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor”.

Propovăduirea lui Pavel

2 Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am^(A) venit să vă vestesc taina^(B) lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. ² Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât^(C) pe Isus Hristos şi pe El răstignit. ³ Eu însumi, când am^(D) venit în mijlocul vostru, am^(E) fost slab, fricos şi plin de cutremur. ⁴ Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu^(F) stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci^(G) într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, ⁵ pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea^(H) lui Dumnezeu.

Înţelepciunea creştină

⁶ Totuşi ceea ce propovăduim noi printre cei^(I) desăvârşiţi este o înţelepciune^(J), dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, care^(K) vor fi nimiciţi. ⁷ Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care^(L) o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, ⁸ şi pe care^(M) n-a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă^(N) ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. ⁹ Dar, după cum este scris: „Lucruri^(O) pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”. ¹⁰ Nouă însă Dumnezeu ni^(P) le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. ¹¹ În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară^(Q) de duhul omului, care este în el? Tot aşa^(R), nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. ¹² Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul^(S) care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. ¹³ Şi vorbim^(T) despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. ¹⁴ Dar^(U) omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci^(V) pentru el sunt o nebunie, şi^(W) nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. ¹⁵ Omul duhovnicesc^(X), dimpotrivă, poate să judece totul şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. ¹⁶ Căci^(Y) „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi^(Z) însă avem gândul lui Hristos.

Propovăduirea lui Pavel

2 Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am^(A) venit să vă vestesc taina^(B) lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.

¹³ Şi vorbim^(A) despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.

Mărturia cugetului apostolului

¹² Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume şi mai ales faţă de voi cu o sfinţenie şi curăţie^(A) de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu^(B) pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.

¹⁵ Înţelepciunea aceasta^(A) nu vine de sus, ci este pământească, firească^[a], drăcească.