Adevărata închinare: dreptatea, bunătatea şi mila

În cel de-al patrulea an al domniei împăratului Darius, Cuvântul Domnului a venit la Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, adică luna Chislev[a]. Cei din Betel îi trimiseseră pe Sareţer şi pe Reghem-Melek, împreună cu oamenii săi, ca să se roage Domnului şi să-i întrebe pe preoţii din Casa Domnului Oştirilor şi pe profeţi: „Trebuie să plângem în luna a cincea[b] şi să postim la fel cum am făcut atâţia ani?“

Atunci Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

„Vorbeşte întregului popor al ţării, precum şi preoţilor şi spune-le: «Când aţi postit şi v-aţi tânguit în lunile a cincea şi a şaptea[c], în timpul acestor şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi? Iar când mâncaţi şi beţi, oare nu pentru voi înşivă mâncaţi şi beţi? Nu sunt acestea cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin profeţii din vechime, când Ierusalimul era locuit şi în pace, alături de cetăţile din jurul lui, iar Neghevul[d] şi zona deluroasă[e] erau şi ele locuite?»“

Cuvântul Domnului a venit din nou la Zaharia şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

«Înfăptuiţi judecată dreaptă
    şi fiecare să arate bunătate şi milă
        faţă de semenul său!
10 Nu asupriţi pe văduvă sau pe orfan,
    nici pe străin sau pe sărac
şi nici unul să nu gândească rău în inima lui
    împotriva semenului său!»

11 «Dar ei au refuzat să asculte, şi-au întors spatele cu încăpăţânare şi şi-au astupat urechile ca să n-audă! 12 Şi-au făcut inima tare ca diamantul, ca să n-asculte Legea şi cuvintele pe care le trimitea Domnul Oştirilor prin Duhul Său, prin profeţii din vechime. Şi astfel a venit o mare mânie de la Domnul Oştirilor.

13 Când Eu[f] am chemat, ei n-au ascultat. Tot astfel, când ei vor chema, nici Eu nu voi asculta, zice Domnul Oştirilor. 14 I-am împrăştiat asemenea unei furtuni printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau, iar ţara a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai trecea prin ea şi nu se mai întorcea prin ea. Şi au prefăcut astfel ţara cea plăcută într-o pustietate.»“

Footnotes

  1. Zaharia 7:1 7 decembrie 518 î.Cr.
  2. Zaharia 7:3 Vezi nota de la 8:19
  3. Zaharia 7:5 Vezi nota de la 8:19
  4. Zaharia 7:7 Ţinutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Şeba şi Kadeş-Barnea
  5. Zaharia 7:7 Ebr.: Şefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului şi ţărmul Mediteranei
  6. Zaharia 7:13 Ebr.: El

Posturi şi binecuvântări

În anul al patrulea al împăratului Darius, Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, care este luna lui Chisleu. Cei din Betel trimiseseră pe Şareţer şi pe Reghem-Melec, cu oamenii săi, să se roage Domnului şi să întrebe(A) pe preoţii din Casa Domnului oştirilor şi pe proroci: „Trebuie să plâng şi în luna a(B) cincea şi să mă înfrânez, cum am făcut atâţia ani?” Atunci, Cuvântul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel: „Spune la tot poporul ţării şi preoţilor: ‘Când aţi postit(C) şi aţi plâns în luna a cincea şi a şaptea(D) în aceşti(E) şaptezeci de ani, oare pentru Mine(F) aţi postit voi? Şi când mâncaţi şi beţi, nu sunteţi voi cei ce mâncaţi şi beţi? Nu cunoaşteţi cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit şi liniştit împreună cu cetăţile lui de primprejur şi când şi partea de miazăzi(G) şi câmpia erau locuite?’ ” Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel: „Aşa a vorbit Domnul oştirilor: ‘Faceţi(H) cu adevărat dreptate şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul. 10 Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan(I), nici pe străin şi pe sărac şi niciunul să nu gândească rău în inima(J) lui împotriva fratelui său’. 11 Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele(K) şi şi-au astupat urechile(L) ca să n-audă. 12 Şi-au făcut inima(M) ca diamantul de tare, ca să n-asculte(N) Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oştirilor, prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oştirilor S-a aprins de o mare mânie(O). 13 Când chema El, ei n-au vrut s-asculte. De aceea, nici Eu n-am vrut s-ascult(P) când au chemat ei, zice Domnul oştirilor. 14 Ci i-am împrăştiat(Q) printre toate neamurile pe care(R) nu le cunoşteau; ţara(S) a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea şi, dintr-o ţară plăcută(T) cum era, au făcut o pustie!”

Justice and Mercy, Not Fasting

In the fourth year of King Darius, the word of the Lord came to Zechariah(A) on the fourth day of the ninth month, the month of Kislev.(B) The people of Bethel had sent Sharezer and Regem-Melek, together with their men, to entreat(C) the Lord(D) by asking the priests of the house of the Lord Almighty and the prophets, “Should I mourn(E) and fast in the fifth(F) month, as I have done for so many years?”

Then the word of the Lord Almighty came to me: “Ask all the people of the land and the priests, ‘When you fasted(G) and mourned in the fifth and seventh(H) months for the past seventy years,(I) was it really for me that you fasted? And when you were eating and drinking, were you not just feasting for yourselves?(J) Are these not the words the Lord proclaimed through the earlier prophets(K) when Jerusalem and its surrounding towns were at rest(L) and prosperous, and the Negev and the western foothills(M) were settled?’”(N)

And the word of the Lord came again to Zechariah: “This is what the Lord Almighty said: ‘Administer true justice;(O) show mercy and compassion to one another.(P) 10 Do not oppress the widow(Q) or the fatherless, the foreigner(R) or the poor.(S) Do not plot evil against each other.’(T)

11 “But they refused to pay attention; stubbornly(U) they turned their backs(V) and covered their ears.(W) 12 They made their hearts as hard as flint(X) and would not listen to the law or to the words that the Lord Almighty had sent by his Spirit through the earlier prophets.(Y) So the Lord Almighty was very angry.(Z)

13 “‘When I called, they did not listen;(AA) so when they called, I would not listen,’(AB) says the Lord Almighty.(AC) 14 ‘I scattered(AD) them with a whirlwind(AE) among all the nations, where they were strangers. The land they left behind them was so desolate that no one traveled through it.(AF) This is how they made the pleasant land desolate.(AG)’”