² La carul dintâi erau nişte cai roşii^(A), la al doilea car, cai^(B) negri, ³ la al treilea car, cai albi^(C) şi la al patrulea car, cai bălţaţi şi roşii. ⁴ Am luat cuvântul şi am zis^(D) îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceştia, domnul meu?” ⁵ Îngerul mi-a răspuns: „Aceştia^(E) sunt cele patru vânturi ale cerurilor, care ies din locul în care stăteau^(F) înaintea Domnului întregului pământ.” ⁶ Caii cei negri, înhămaţi la unul din care, s-au îndreptat spre ţara de la miazănoapte^(G) şi cei albi au mers după ei; cei bălţaţi s-au îndreptat spre ţara de miazăzi. ⁷ Cei roşii au ieşit şi ei şi au cerut să meargă să cutreiere pământul. Îngerul le-a zis: „Duceţi-vă de cutreieraţi pământul!” Şi au cutreierat^(H) pământul.