Add parallel Print Page Options

Însă, celui(A) ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit(B), credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.

Read full chapter

Plata unui om care lucrează nu este considerată ca un dar, ci ca un lucru care îi este datorat, însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care-l îndreptăţeşte pe cel neevlavios, credinţa îi este socotită dreptate.

Read full chapter

În adevăr, Moise scrie că omul(A) care împlineşte neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea. Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea, pe care o dă credinţa: „Să(B) nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (Să pogoare adică pe Hristos din cer.)

Read full chapter

Mântuirea este pentru toţi cei care cred

Moise scrie despre dreptatea pe care o dă Legea, astfel: „Omul care împlineşte aceste lucruri va trăi prin ele.“[a] Însă dreptatea care vine prin credinţă spune aşa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va înălţa la cer?»“[b] – adică pentru a-L coborî pe Cristos –

Read full chapter

Şi dacă(A) este prin har, atunci nu mai este prin fapte, altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har, altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.

Read full chapter

iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har.

Read full chapter