Psalmul 17

O rugăciune a lui David

Ascultă-mi, Doamne, cauza dreaptă,
    ia aminte la strigătul meu!
Pleacă-Ţi urechea la rugăciunea mea
    nerostită de buze înşelătoare!
Să iasă dinaintea Ta sentinţa dată mie!
    Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!

Dacă vei cerceta inima mea noaptea, când mă vizitezi,
    dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic,
        căci mi-am propus să nu păcătuiesc cu gura.
Cu privire la faptele omului,
    eu m-am ţinut departe de căile celor violenţi,
        după cuvântul buzelor Tale.
Paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale;
    astfel, picioarele nu mi se clatină.

Eu Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule!
    Pleacă-Ţi urechea spre mine şi ascultă-mi cuvântul!
Arată-Ţi marea îndurare, Tu, Care prin dreapta Ta,
    îi scapi de împotrivitorii lor pe cei ce caută adăpost.
Păzeşte-mă ca pe lumina ochilor,
    ascunde-mă la umbra aripilor Tale
de cei nelegiuiţi, care vor să mă spulbere,
    de duşmanii mei de moarte, care mă împresoară.

10 Ei sunt plini de grăsime;
    gurile lor vorbesc cu aroganţă.
11 Acum se ţin de paşii mei, mă înconjoară,
    mă pândesc ca să mă doboare la pământ.
12 Parcă ar fi un leu care tânjeşte să sfâşie,
    un pui de leu care aşteaptă în desiş.

13 Ridică-Te, Doamne, înfruntă-l şi trânteşte-l!
    Scapă-mă de cel rău cu sabia Ta!
14 Scapă-mă Doamne, cu mâna Ta, de astfel de oameni,
    de oamenii acestei lumi care-şi au partea în viaţa aceasta!
Tu le umpli pântecele cu bunătăţile Tale, fiii lor se satură
    şi păstrează ce rămâne pentru copiii lor.
15 Eu însă, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta!
    Când mă voi trezi mă voi sătura de chipul Tău.

Psalmul 17

O rugăciune a lui David

Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele,
pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
Să se arate dreptatea mea înaintea Ta
şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta(A) noaptea,
dacă mă vei încerca(B), nu vei găsi nimic,
căci ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc.
Cât priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale,
mă feresc de calea celor asupritori;
paşii mei stau neclintiţi(C) pe cărările Tale
şi nu mi se clatină picioarele.
Strig(D) către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule!
Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!
Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată(E), Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost
şi-i izbăveşti de potrivnicii lor prin dreapta Ta!
Păzeşte-mă(F) ca lumina ochiului,
ocroteşte-mă, la umbra(G) aripilor Tale,
de cei răi, care mă prigonesc,
de vrăjmaşii mei de moarte, care mă împresoară.
10 Ei îşi închid(H) inima,
au cuvinte semeţe(I) în gură.
11 Se ţin de paşii mei, mă înconjoară(J) chiar,
mă pândesc ca(K) să mă trântească la pământ.
12 Parcă ar fi un leu lacom după pradă,
un pui de leu care stă la pândă în culcuşul lui.
13 Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l!
Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia(L) Ta!
14 Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia,
care îşi au partea lor în viaţa aceasta(M)
şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale.
Copiii lor sunt sătui
şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
15 Dar eu, în nevinovăţia(N) mea, voi vedea Faţa Ta:
cum mă voi trezi, mă voi sătura(O) de chipul Tău.