Psalmul 141

Un psalm al lui David

Doamne, pe Tine Te chem! Vino degrabă la mine!
    Ascultă glasul meu, când strig după ajutor la Tine!
Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta,
    iar ridicarea mâinilor mele – ca jertfele de seară.

Doamne, pune strajă gurii mele;
    păzeşte uşa buzelor mele!
Nu-mi lăsa inima să mi se abată spre ce este rău,
    spre faptele rele ale oamenilor care săvârşesc nelegiuirea,
        şi nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.
Să mă lovească cel drept[a] – aceasta este dragoste!
    Să mă mustre el, căci de la un aşa untdelemn nu-mi voi feri capul!
        Dar rugăciunea mea tot împotriva faptelor rele ale celor nelegiuiţi va fi!
Când judecătorii lor vor fi aruncaţi de pe marginea stâncilor,
    atunci vor da ascultare cuvintelor mele, căci ele sunt plăcute.
Cum arată pământul arat şi brăzdat,
    aşa sunt şi oasele noastre împrăştiate la intrarea în Locuinţa Morţilor.

Eu însă către Tine, Stăpâne Doamne, îmi îndrept ochii,
    la Tine caut adăpost: nu-mi părăsi sufletul!
Păzeşte-mă de cursele pe care mi le-au întins duşmanii
    şi de capcanele celor ce săvârşesc fărădelegea.
10 Fie ca cei răi să cadă în cursele lor,
    iar eu să scap!

Footnotes

  1. Psalmii 141:5 Sau: Cel Drept

Psalmul 141

Un psalm al lui David

Doamne, eu Te chem; vino degrabă(A) la mine!
Ia aminte la glasul meu când Te chem!
Ca(B) tămâia să fie rugăciunea(C) mea înaintea Ta
şi ca(D) jertfa de seară să fie ridicarea(E) mâinilor mele!
Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele
şi păzeşte uşa buzelor mele!
Nu-mi abate inima la lucruri rele,
la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul,
şi(F) să nu mănânc din ospeţele lor!
Lovească-mă cel(G) neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită;
pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu.
Să nu-mi întorc capul de la ea:
dar rugăciunea mea se va înălţa întruna împotriva răutăţii lor.
Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor,
atunci vor asculta cuvintele mele şi vor vedea că sunt plăcute.
Cum se brăzdează şi se spintecă pământul,
aşa ni se risipesc oasele la(H) gura mormântului.
De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept(I) ochii,
la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
Păzeşte-mă de(J) cursa pe care mi-o întind ei
şi de piedicile celor ce fac răul!
10 Să cadă(K) cei răi în laţurile lor
în timp ce eu să scap!