CARTEA ÎNTÂI

Psalmul 1

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,
    nu se opreşte pe calea celor păcătoşi
        şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului
    şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui.
El este ca un pom
    sădit lângă nişte izvoare de apă,
care-şi dă rodul la vremea lui
    şi ale cărui frunze nu se veştejesc.
        El prosperă în tot ceea ce face!

Cei răi însă nu sunt aşa,
    ci ei se aseamănă cu pleava
        spulberată de vânt.
De aceea cei răi nu pot sta în picioare la judecată
    şi nici cei păcătoşi în adunarea celor drepţi.
Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi;
    calea celor răi însă duce la pieire.

CARTEA ÎNTÂI

Psalmul 1

Ferice de omul(A) care nu se duce la sfatul celor răi,
nu se opreşte pe calea celor păcătoşi
şi nu se aşează pe scaunul(B) celor batjocoritori!
Ci îşi găseşte plăcerea(C) în Legea Domnului
şi zi şi noapte cugetă la Legea(D) Lui!
El este ca un pom sădit(E) lângă un izvor de apă,
care îşi dă rodul la vremea lui
şi ale cărui frunze nu se veştejesc;
tot ce începe duce la bun sfârşit(F).
Nu tot aşa este cu cei răi,
ci ei sunt ca pleava(G), pe care o spulberă vântul.
De aceea, cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii,
nici păcătoşii, în adunarea celor neprihăniţi.
Căci Domnul(H) cunoaşte calea celor neprihăniţi,
dar calea păcătoşilor duce la pieire.