Add parallel Print Page Options

Mi-aduc aminte şi-mi vărs(A) tot focul inimii în mine
când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime
şi cum înaintam(B) în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire
ale unei mulţimi în sărbătoare.
Pentru ce(C) te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte(D) în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule;
de aceea la Tine mă gândesc, din ţara Iordanului,
din Hermon şi din muntele Miţear.

Read full chapter