³ Nu^(A) mă lua de pe pământ împreună cu cei răi
şi cu oamenii nelegiuiţi,
care^(B) vorbesc de pace aproapelui lor
şi, când colo, au răutate în inimă.

⁴ Sufletul meu este între nişte lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări,
în mijlocul unor oameni ai^(A) căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi
şi a căror limbă^(B) este o sabie ascuţită.

⁴ Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui:
le place minciuna;
cu^(A) gura binecuvântează, dar cu inima blestemă.

³ Ei^(A) îşi ascut limba ca o sabie,
îşi aruncă^(B) vorbele lor amare ca nişte săgeţi,

³ Căci^(A) buzele femeii străine strecoară miere
şi cerul gurii ei este mai lunecos^(B) decât untdelemnul,
⁴ dar^(C) la urmă este amară ca pelinul,
ascuţită^(D) ca o sabie cu două tăişuri.

¹⁸ Cine vorbeşte^(A) în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii,
dar^(B) limba înţelepţilor aduce vindecare.