Add parallel Print Page Options

Psalmul 102

O rugăciune a unui nenorocit,

când este doborât de întristare

şi îşi varsă plângerea înaintea Domnului

Doamne, ascultă-mi rugăciunea
şi s-ajungă(A) strigătul meu până la Tine!
Nu-mi(B) ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi(C) urechea spre mine când strig!
Ascultă-mă degrabă!
Căci(D) zilele mele pier ca fumul
şi oasele(E) îmi ard ca un tăciune.
Inima îmi este lovită şi mi se usucă(F) întocmai ca iarba;
până şi pâinea uit să mi-o mănânc.
Aşa de mari îmi sunt gemetele,
că mi se lipesc oasele(G) de carne.
Semăn(H) cu pelicanul(I) din pustie,
sunt ca o cucuvea din dărâmături;
nu mai pot dormi(J) şi sunt
ca pasărea singuratică(K) pe un acoperiş.
În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei
şi potrivnicii mei jură(L) pe(M) mine în mânia lor.
Mănânc ţărână în loc de pâine
şi îmi amestec lacrimile cu băutura(N)
10 din pricina mâniei şi urgiei Tale,
căci Tu m-ai(O) ridicat şi m-ai aruncat departe.
11 Zilele mele sunt ca(P) o umbră gata să treacă
şi mă usuc ca iarba.
12 Dar(Q) Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie
şi pomenirea(R) Ta ţine din neam în neam.
13 Tu Te vei scula şi vei avea milă(S) de Sion;
căci este vremea(T) să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
14 Căci robii Tăi iubesc pietrele(U) Sionului
şi le e milă de ţărâna lui.
15 Atunci se vor teme(V) neamurile de Numele Domnului
şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.
16 Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul
şi Se va arăta în(W) slava Sa.
17 El ia aminte la(X) rugăciunea nevoiaşului
şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.
18 Să se scrie(Y) lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni,
şi poporul(Z) care se va naşte să laude pe Domnul!
19 Căci El priveşte(AA) din înălţimea sfinţeniei Lui;
Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
20 ca(AB) să audă gemetele prinşilor de război
şi să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
21 pentru ca ei să vestească(AC) în Sion Numele Domnului
şi laudele lui în Ierusalim,
22 când se vor strânge toate popoarele
şi toate împărăţiile ca să slujească Domnului.
23 El mi-a frânt puterea în drum
şi mi-a scurtat(AD) zilele,
24 Eu zic(AE): „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai cărui ani(AF) ţin veşnic!”
25 Tu ai întemeiat în(AG) vechime pământul
şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele(AH) vor pieri, dar Tu(AI) vei rămâne;
toate se vor învechi ca o haină;
le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba.
27 Dar Tu(AJ) rămâi Acelaşi
şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
28 Fiii(AK) robilor Tăi îşi vor locui ţara
şi sămânţa lor va rămâne înaintea Ta.

Psalmul 102

O rugăciune a unui om necăjit, când era doborât de întristare şi îşi vărsa plângerea înaintea Domnului

Doamne, ascultă rugăciunea mea!
    Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine!
Nu-Ţi ascunde faţa de mine
    în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi urechea spre mine;
    când strig, răspunde-mi degrabă!

Îmi pier zilele ca fumul,
    oasele-mi ard ca jarul.
Inima-mi este rănită şi se usucă ca iarba,
    căci uit să-mi mănânc pâinea.
Din pricina gemetelor mele
    mi s-au lipit oasele de carne.
Mă asemăn cu bufniţa din pustie;
    am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
Stau treaz şi sunt
    ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc;
    batjocoritorii mei mă blestemă.
Mănânc cenuşă în loc de pâine
    şi îmi amestec băutura cu lacrimi,
10 din pricina mâniei şi a urgiei Tale;
    căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat.
11 Zilele îmi sunt ca umbra înserării
    şi mă usuc ca iarba.

12 Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
    amintirea Ta ţine din generaţie în generaţie.
13 Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion,
    căci este timpul să te înduri de el.
        I-a sosit vremea!
14 Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionului
    şi le este milă de ţărâna lui.
15 Neamurile se vor teme de Numele Domnului
    şi toţi regii pământului – de slava Lui,
16 când Domnul va zidi Sionul
    şi Se va arăta în slava Lui.
17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiaşi
    şi nu va dispreţui rugăciunile lor.
18 Să se scrie aceasta pentru generaţia viitoare,
    pentru ca poporul care se va naşte să-L laude pe Domnul!
19 El supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale;
    Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
20 ca să ia aminte la gemetele prizonierilor
    şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la moarte.
21 Numele Domnului va fi vestit din Sion
    şi lauda Lui – din Ierusalim,
22 când se vor strânge popoarele
    şi regatele ca să-I slujească Domnului.

23 Mi-a frânt puterea pe drum;
    mi-a scurtat zilele.
24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
    Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie.
25 Tu ai întemeiat la început pământul,
    iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
    Toate se vor învechi ca o haină.
        Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece.
27 Tu, însă, rămâi Acelaşi
    şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“
28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara
    şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.

Psalm 102[a]

A prayer of an afflicted person who has grown weak and pours out a lament before the Lord.

Hear my prayer,(A) Lord;
    let my cry for help(B) come to you.
Do not hide your face(C) from me
    when I am in distress.
Turn your ear(D) to me;
    when I call, answer me quickly.

For my days vanish like smoke;(E)
    my bones(F) burn like glowing embers.
My heart is blighted and withered like grass;(G)
    I forget to eat my food.(H)
In my distress I groan aloud(I)
    and am reduced to skin and bones.
I am like a desert owl,(J)
    like an owl among the ruins.
I lie awake;(K) I have become
    like a bird alone(L) on a roof.
All day long my enemies(M) taunt me;(N)
    those who rail against me use my name as a curse.(O)
For I eat ashes(P) as my food
    and mingle my drink with tears(Q)
10 because of your great wrath,(R)
    for you have taken me up and thrown me aside.
11 My days are like the evening shadow;(S)
    I wither(T) away like grass.

12 But you, Lord, sit enthroned forever;(U)
    your renown endures(V) through all generations.(W)
13 You will arise(X) and have compassion(Y) on Zion,
    for it is time(Z) to show favor(AA) to her;
    the appointed time(AB) has come.
14 For her stones are dear to your servants;
    her very dust moves them to pity.
15 The nations will fear(AC) the name of the Lord,
    all the kings(AD) of the earth will revere your glory.
16 For the Lord will rebuild Zion(AE)
    and appear in his glory.(AF)
17 He will respond to the prayer(AG) of the destitute;
    he will not despise their plea.

18 Let this be written(AH) for a future generation,
    that a people not yet created(AI) may praise the Lord:
19 “The Lord looked down(AJ) from his sanctuary on high,
    from heaven he viewed the earth,
20 to hear the groans of the prisoners(AK)
    and release those condemned to death.”
21 So the name of the Lord will be declared(AL) in Zion
    and his praise(AM) in Jerusalem
22 when the peoples and the kingdoms
    assemble to worship(AN) the Lord.

23 In the course of my life[b] he broke my strength;
    he cut short my days.(AO)
24 So I said:
“Do not take me away, my God, in the midst of my days;
    your years go on(AP) through all generations.
25 In the beginning(AQ) you laid the foundations of the earth,
    and the heavens(AR) are the work of your hands.(AS)
26 They will perish,(AT) but you remain;
    they will all wear out like a garment.
Like clothing you will change them
    and they will be discarded.
27 But you remain the same,(AU)
    and your years will never end.(AV)
28 The children of your servants(AW) will live in your presence;
    their descendants(AX) will be established before you.”

Footnotes

  1. Psalm 102:1 In Hebrew texts 102:1-28 is numbered 102:2-29.
  2. Psalm 102:23 Or By his power