25 Iată încă^(A) vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
² Slava^(B) lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor,
dar slava împăraţilor stă în cercetarea^(C) lucrurilor.
³ Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului
şi inima împăraţilor sunt nepătrunse.
⁴ Scoate^(D) zgura din argint,
şi argintarul va face din el un vas ales.
⁵ Scoate^(E) şi pe cel rău dinaintea împăratului
şi scaunul lui de domnie^(F) se va întări prin neprihănire.
⁶ Nu te făli înaintea împăratului
şi nu lua locul celor mari;
⁷ căci^(G) este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!”
decât să fii pogorât înaintea voievodului
pe care ţi-l văd ochii.
⁸ Nu^(H) te grăbi să te iei la ceartă,
ca nu cumva, la urmă, să nu ştii ce să faci,
când te va lua la ocări aproapele tău.
⁹ Apără-ţi^(I) pricina împotriva aproapelui tău,
dar nu da pe faţă taina altuia,
¹⁰ ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine
şi să-ţi iasă nume rău, care să nu se mai şteargă.
¹¹ Un cuvânt spus la vremea potrivită
este ca nişte mere^(J) de aur într-un coşuleţ de argint.
¹² Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat,
aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare.
¹³ Ca^(K) răcoreala zăpezii pe vremea secerişului,
aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite:
el înviorează sufletul stăpânului său.
¹⁴ Ca norii^(L) şi vântul fără ploaie,
aşa este un om care^(M) se laudă pe nedrept cu dărniciile lui.
¹⁵ Prin^(N) răbdare se înduplecă un voievod
şi o limbă dulce poate zdrobi oase.
¹⁶ Dacă^(O) dai peste miere, nu mânca decât atât cât îţi ajunge,
ca să nu ţi se scârbească şi s-o verşi din gură.
¹⁷ Calcă rar în casa aproapelui tău,
ca să nu se sature de tine şi să te urască.
¹⁸ Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită,
aşa este un om care^(P) face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său.
¹⁹ Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătă,
aşa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.
²⁰ Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece sau varsă oţet pe silitră,
aşa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire.
²¹ Dacă^(Q) este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce,
dacă-i este sete, dă-i apă să bea.
²² Căci^(R), făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui,
şi^(S) Domnul îţi va răsplăti.
²³ Vântul^(T) de miazănoapte aduce ploaia
şi limba^(U) clevetitoare aduce o faţă mâhnită.
²⁴ Mai^(V) bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş,
decât să locuieşti într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare.
²⁵ Ca apa proaspătă pentru un om obosit,
aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată.
²⁶ Ca o fântână tulbure şi ca un izvor stricat,
aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău.
²⁷ Nu^(W) este bine să mănânci multă miere:
tot aşa, nu este o cinste să^(X) alergi după slava ta însuţi.
²⁸ Omul care^(Y) nu este stăpân pe sine
este ca o cetate surpată şi fără ziduri.