Add parallel Print Page Options

19 Mai mult preţuieşte(A) săracul care umblă în neprihănirea lui,
decât un bogat cu buze stricate şi nebun.
Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva
şi cine aleargă neghiobeşte înainte o nimereşte rău.
Nebunia omului îi suceşte calea
şi apoi cârteşte împotriva Domnului cu inima(B) lui.
Bogăţia(C) aduce un mare număr de prieteni,
dar săracul este părăsit de prietenul lui.
Martorul(D) mincinos nu rămâne nepedepsit
şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.
Omul darnic are mulţi(E) linguşitori
şi toţi(F) sunt prieteni cu cel ce dă daruri.
Toţi(G) fraţii săracului îl urăsc;
cu cât mai mult se(H) depărtează prietenii lui de el!
El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi.
Cine capătă înţelepciune îşi iubeşte sufletul;
cine păstrează priceperea găseşte(I) fericirea.
Martorul(J) mincinos nu rămâne nepedepsit
şi cel ce spune minciuni va pieri.
10 Unui nebun nu-i şade bine să trăiască în desfătări,
cu atât mai puţin unui rob(K) să stăpânească peste voievozi.
11 Înţelepciunea(L) face pe om răbdător
şi(M) este o cinste pentru el să uite greşelile.
12 Mânia împăratului este ca(N) răcnetul unui leu
şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă.
13 Un fiu(O) nebun este o nenorocire pentru tatăl său,
şi(P) o nevastă gâlcevitoare este ca o streaşină de pe care picură întruna.
14 Casa(Q) şi averea le moştenim de la părinţi,
dar o(R) nevastă pricepută este un dar de la Domnul.
15 Lenea(S) te cufundă într-un somn adânc
şi sufletul molatic suferă(T) de foame.
16 Cine(U) păzeşte porunca îşi păzeşte sufletul;
cine nu veghează asupra căii sale va muri.
17 Cine(V) are milă de sărac împrumută pe Domnul,
şi El îi va răsplăti binefacerea.
18 Pedepseşte-ţi(W) fiul, căci tot mai este nădejde,
dar nu dori să-l omori.
19 Cel pe care-l apucă mânia trebuie să-şi ia pedeapsa;
căci, dacă-l scoţi din ea, va trebui să mai faci o dată lucrul acesta.
20 Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura,
ca să(X) fii înţelept pe viitor!
21 Omul face multe(Y) planuri în inima lui,
dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.
22 Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui;
şi mai mult preţuieşte un sărac decât un mincinos.
23 Frica(Z) de Domnul duce la viaţă,
şi cel ce o are petrece noaptea sătul,
fără să fie cercetat de nenorocire.
24 Leneşul(AA) îşi vâră mâna în strachină
şi n-o duce înapoi la gură.
25 Loveşte(AB) pe batjocoritor, şi prostul se(AC) va face înţelept;
mustră(AD) pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa.
26 Cine jefuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa
este un fiu(AE) care aduce ruşine şi ocară.
27 Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura,
dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte.
28 Un martor stricat îşi bate joc de dreptate
şi gura(AF) celor răi înghite nelegiuirea.
29 Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori
şi loviturile(AG), pentru spinările nebunilor.

19 Mai mult preţuieşte un sărac care umblă în integritate
    decât cel cu buze stricate şi prost.

Nu este bine să ai râvnă fără cunoaştere,
    nici să fii pripit şi să greşeşti calea.

Prostia unui om îi suceşte calea,
    şi apoi inima lui se înfurie împotriva Domnului.

Bogăţia aduce mulţi prieteni,
    dar săracul este părăsit de prietenul lui.

Martorul fals nu va rămâne nepedepsit
    şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.

Mulţi imploră favoarea unui om generos[a]
    şi oricine este prieten cu cel ce dă daruri.

Toate rudele îl părăsesc[b] pe cel sărac;
    cu cât mai mult se depărtează prietenii lui de el!
        El îndreaptă spre ei cereri, dar ei nu sunt de găsit[c].

Cine dobândeşte înţelepciunea îşi iubeşte sufletul;
    cine păstrează priceperea va găsi ce este bine.

Martorul fals nu va rămâne nepedepsit
    şi cel ce spune minciuni va pieri.

10 Celui prost nu-i stă bine să trăiască în lux,
    cu atât mai puţin unui sclav să domnească peste prinţi.

11 Chibzuinţa unui om îi dă răbdare;
    este o onoare pentru el să treacă peste o insultă.

12 Mânia regelui este ca răcnetul unui leu,
    dar bunăvoinţa lui este ca roua ierbii.

13 Un fiu prost este ruina tatălui său
    şi o soţie cicălitoare este ca o picurare continuă.

14 Casa şi averea sunt o moştenire de la părinţi,
    dar o soţie chibzuită este de la Domnul.

15 Lenea te cufundă într-un somn adânc
    şi omul trândav suferă de foame.

16 Cine ascultă îndrumările îşi protejează viaţa,
    dar cine este neatent asupra căilor lui va muri.

17 Cine are milă de sărac Îl împrumută pe Domnul,
    iar El îi va răsplăti binefacerea.

18 Disciplinează-ţi fiul cât mai este încă speranţă,
    dar nu-i dori moartea[d].

19 Omul înfuriat trebuie să-şi ia pedeapsa,
    căci dacă-i treci cu vederea fapta, va trebui să faci din nou lucrul acesta.

20 Ascultă sfatul şi primeşte învăţătura
    ca să fii înţelept pentru restul zilelor tale!

21 Multe sunt planurile în inima omului,
    dar hotărârea Domnului este cea care rămâne în picioare.

22 Ceea ce oamenii doresc să vadă într-un om este bunătatea[e] lui.[f]
    Este mai bine să fii sărac decât mincinos[g].

23 Frica de Domnul duce la viaţă,
    iar cel ce o are se odihneşte mulţumit, fără să fie atins de rău.

24 Leneşul îşi vâră mâna în blid
    şi n-o mai duce înapoi la gură.

25 Bate pe batjocoritor şi cel nesăbuit va învăţa prudenţa;
    mustră pe cel priceput şi va înţelege cunoaşterea.

26 Cine îşi jefuieşte tatăl şi îşi alungă mama
    este un fiu care aduce ruşine şi dispreţ.

27 Fiule, dacă vei înceta să mai asculţi învăţătura,
    te vei îndepărta de cuvintele cunoştinţei!

28 Un martor corupt îşi bate joc de justiţie
    şi gura celor răi înghite nedreptatea.

29 Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori
    şi loviturile pentru spatele proştilor.

Footnotes

  1. Proverbe 19:6 Sau: unui conducător
  2. Proverbe 19:7 Lit.: îl urăsc
  3. Proverbe 19:7 Sensul versului în ebraică este nesigur
  4. Proverbe 19:18 Sensul în ebraică al acestui vers este nesigur; sau: speranţă! / Dacă nu o vei face, îi vei ruina viaţa; varianta din text se referă la extrema disciplinei, pe când cea de la notă la ignorarea disciplinei; ambele sensuri pot fi posibile
  5. Proverbe 19:22 Vezi nota de la 3:3
  6. Proverbe 19:22 Sau: Automulţumirea de sine a unui om este ruşinea lui
  7. Proverbe 19:22 Sau: lui / şi mai mult preţuieşte un sărac decât un mincinos