Add parallel Print Page Options

11 Mi s-au stors ochii(A) de lacrimi, îmi fierb măruntaiele(B),
mi se varsă ficatul(C) pe pământ, din pricina prăpădului fiicei poporului meu,
din pricina copiilor(D) şi pruncilor de ţâţă leşinaţi pe uliţele cetăţii.
12 Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pâine şi vin?”
Şi cădeau leşinaţi ca nişte răniţi pe uliţele cetăţii,
îşi dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
13 „Cu ce să te îmbărbătez şi cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului?
Cu cine(E) să te pun alături şi cu ce să te mângâi, fecioară, fiica Sionului?
Căci rana ta este mare ca marea. Cine va putea să te vindece?

Read full chapter