Plângerile 1:9-11

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

⁹ Necurăţia stătea lipită pe poala hainei lui
şi nu se gândea^(A) la sfârşitul său.
A căzut greu de tot. Nimeni^(B) nu-l mângâie. –
„Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!” –
¹⁰ Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el mai^(C) scump;
ba încă a văzut cum, în Locaşul lui cel Sfânt, au intrat^(D) neamurile,
cărora Tu le porunciseşi să nu intre^(E) în adunarea Ta!
¹¹ Tot poporul lui caută^(F) pâine suspinând;
şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa.
„Uită-Te, Doamne, şi priveşte cât de înjosit sunt!”