11 Ochii mei s-au sfârşit de atâta plâns,
    iar măruntaiele-mi fierb;
ficatul mi se varsă pe pământ,
    deoarece fiica poporului meu este zdrobită;
copiii şi cei alăptaţi
    sunt leşinaţi pe străzile cetăţii.

12 Ei zic către mamele lor:
    „Unde este pâinea şi vinul?“
şi cad leşinaţi, asemenea răniţilor,
    pe drumurile cetăţii,
dându-şi ultima suflare
    la pieptul mamelor lor.

13 „Cum să te încurajez? Cu ce să te asemăn,
    fiică a Ierusalimului?
Cu ce să te compar şi cum să te alin,
    fiică fecioară a Sionului?
Căci rana ta este mare, este asemenea mării!
    Cine te va putea vindeca?

Read full chapter