⁵³ Ţara să le fie împărţită acestora ca moştenire, ţinând cont de numărul celor înscrişi la numărătoare.

Read full chapter

Teritoriul repartizat în Cisiordania

14 Iată care sunt teritoriile primite drept moştenire de către israeliţi în Canaan, teritorii împărţite de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, şi de conducătorii clanurilor din seminţiile lui Israel. ² Moştenirea a fost împărţită prin tragere la sorţi, aşa cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate. ³ Moise împărţise moştenirea celor două seminţii şi jumătate, de cealaltă parte a Iordanului; leviţilor nu le dăduse însă nici o moştenire printre ei, ⁴ deoarece urmaşii lui Iosif alcătuiau două seminţii, şi anume Manase şi Efraim. Leviţii n-au primit nici un teritoriu în ţară, ci doar câteva cetăţi pentru locuit, împreună cu păşunile din jurul lor pentru turme şi cirezi. ⁵ Aşadar, israeliţii împărţiseră ţara, întocmai cum îi poruncise Domnul lui Moise.

Teritoriul moştenit de Caleb

⁶ Urmaşii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul chenizitului Iefune, i-a spus: „Tu ştii ce i-a zis Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine şi despre tine, pe când eram la Kadeş-Barnea. ⁷ Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, robul Domnului, m-a trimis din Kadeş-Barnea ca să iscodesc ţara, iar eu i-am adus veşti potrivit cu ceea ce era în mintea mea. ⁸ Fraţii mei care m-au însoţit au înmuiat inima poporului, însă eu L-am urmat întru totul pe Domnul, Dumnezeul meu. ⁹ În acea zi, Moise mi-a jurat astfel: «Teritoriul pe care l-ai străbătut cu piciorul tău va fi moştenirea ta şi a urmaşilor tăi pentru totdeauna, pentru că ai urmat întru totul calea DOMNULui, Dumnezeul tău.»^[a]

¹⁰ Acum, iată că Domnul m-a ţinut în viaţă aşa cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani, de când Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Moise, pe vremea când Israel străbătea pustia şi iată-mă astăzi, în vârstă de optzeci şi cinci de ani! ¹¹ Sunt la fel de puternic astăzi ca şi în ziua în care Moise m-a trimis şi am tot atâta vigoare cât aveam atunci pentru a merge la luptă^[b]. ¹² Dă-mi deci această regiune muntoasă despre care a vorbit Domnul la acea vreme! Căci tu însuţi ai auzit încă de atunci cum că acolo trăiesc anachiţii^[c], iar cetăţile sunt înalte şi fortificate. Poate că Domnul va fi cu mine şi îi voi izgoni, aşa cum a promis Domnul.“

¹³ Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune şi i-a dat Hebronul ca moştenire. ¹⁴ De atunci încoace, Hebronul a rămas moştenirea lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, pentru că L-a urmat întru totul pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. ¹⁵ Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba^[d]; Arba fusese un om cu seamă printre anachiţi.

După aceea ţara s-a odihnit de război.

Teritoriul moştenit de seminţia lui Iuda

15 Teritoriul seminţiei urmaşilor lui Iuda, potrivit clanurilor lor, se întindea spre hotarul Edomului în sud, spre marginea de sud a pustiei Ţin.

² Hotarul lor de sud pornea de la marginea Mării Sărate^[e], de la golful din sud, ³ continua prin sudul Înălţimii Scorpionului^[f], traversa pustia Ţin şi urca la sud de Kadeş-Barnea, după care traversa Heţronul şi urca spre Adar, întorcându-se pe la Karka. ⁴ Traversa apoi Aţmon, atingea Râul Egiptului^[g] şi ieşea la marginea mării. Acesta era hotarul lor^[h] de sud.

⁵ Hotarul de răsărit era Marea Sărată până la gura de vărsare a Iordanului.

Hotarul de nord pornea de la gura de vărsare a Iordanului în Marea Sărată, ⁶ urca către Bet-Hogla, traversa pe la nord de Bet-Araba, trecea pe la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben, ⁷ urca către Debir prin valea Acor, se întorcea către nord înspre Ghilgal, în dreptul Înălţimii Adumim, care era la sud de ued^[i], trecea apoi pe la apele En-Şemeşului şi ieşea la En-Roghel. ⁸ Urca prin valea Ben-Hinom, la marginea de sud a Iebusului (Ierusalimul), urca înspre vârful muntelui care era în partea de apus a văii Hinom, la marginea de nord a văii Refaim. ⁹ Apoi, din vârful muntelui, hotarul se întindea către izvorul apelor Neftoahului, atingea cetăţile muntelui Efron şi continua până la Baala (Chiriat-Iearim). ¹⁰ Din Baala se întorcea către apus înspre muntele Seir, trecea peste versantul nordic al muntelui Iearim (Chesalon), cobora pe la Bet-Şemeş, trecea prin Timna ¹¹ şi peste versantul nordic al Ekronului, continua către Şikron, traversa muntele Baala, atingea Iabneelul şi ajungea la mare.

¹² Hotarul de apus era ţărmul Mării celei Mari^[j].

Acesta era hotarul urmaşilor lui Iuda, de jur împrejur, potrivit clanurilor lor.

Cetăţile descendenţilor lui Iuda

¹³ Lui Caleb, fiul lui Iefune, i s-a dat un teritoriu care era în mijlocul urmaşilor lui Iuda, potrivit celor spuse de Domnul lui Iosua, şi anume Chiriat-Arba (Hebron), – Arba fusese tatăl lui Anac. ¹⁴ Caleb i-a izgonit de acolo pe cei trei urmaşi ai lui Anac: pe Şeşai, pe Ahiman şi pe Talmai, urmaşii lui Anac. ¹⁵ De acolo a pornit împotriva locuitorilor Debirului (înainte Debirul purta numele de Chiriat-Sefer).

¹⁶ Caleb a zis: „Aceluia care va ataca şi va cuceri Chiriat-Seferul îi voi da de soţie pe fiica mea Acsa!“ ¹⁷ Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a cucerit cetatea, iar Caleb i-a dat-o de soţie pe fiica lui, Acsa. ¹⁸ Odată, venind la Otniel, Acsa l-a îndemnat^[k] să-i ceară tatălui ei un teren. Când ea s-a dat jos de pe măgar, Caleb a întrebat-o:

– Ce doreşti?

¹⁹ – Dă-mi o binecuvântare adevărată, i-a răspuns ea, deoarece mi-ai dat un teritoriu în Neghev^[l]. Dăruieşte-mi şi izvoare de ape.

Şi astfel, Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.

²⁰ Iată care este moştenirea seminţiei urmaşilor lui Iuda, potrivit clanurilor lor:

²¹ cetăţile care erau în Neghev, la marginea teritoriului seminţiei lui Iuda, înspre hotarul Edomului:

³³ cetăţile care erau în zona deluroasă^[m]:

⁴⁵ Ekron cu cetăţile şi satele dimprejurul lor, ⁴⁶ de la Ekron înspre mare, toate aşezările din apropierea Aşdodului şi satele dimprejurul lor,

⁴⁷ Aşdod cu cetăţile şi satele dimprejurul lor, Gaza cu cetăţile şi satele dimprejurul lor, până la Râul Egiptului şi până la ţărmul Mării celei Mari;

⁴⁸ cetăţile care erau în regiunea muntoasă^[o]:

⁶¹ cetăţile care erau în pustie:

⁶³ Urmaşii lui Iuda nu i-au putut izgoni pe iebusiţii care locuiau în Ierusalim şi, prin urmare, iebusiţii au locuit la Ierusalim împreună cu urmaşii lui Iuda, până în ziua de azi.

Teritoriul moştenit de seminţia lui Efraim

16 Teritoriul urmaşilor lui Iosif pornea de la Iordan, din dreptul Ierihonului, către apele Ierihonului, în partea de răsărit şi urca prin pustie, de la Ierihon către regiunea muntoasă a Betelului. ² Apoi pornea de la Betel (adică Luz)^[r], traversa către teritoriul archit prin Atarot ³ şi cobora înspre apus, către teritoriul iafletiţilor, până la Bet-Horonul de Jos şi până la Ghezer, atingând în final ţărmul mării.

⁴ Acolo şi-au primit moştenirea urmaşii lui Iosif – Manase şi Efraim. ⁵ Iată care era teritoriul urmaşilor lui Efraim, potrivit clanurilor lor: hotarul moştenirii lor dinspre răsărit pornea de la Atarot-Adar, urca până la Bet-Horon ⁶ şi atingea ţărmul mării. Din Micmetat, în nord, se întorcea către răsărit, înspre Taanat-Şilo, traversând Ianoah în partea de răsărit. ⁷ Din Ianoah cobora la Atarot şi Naarata, atingând Ierihonul şi ajungând la Iordan. ⁸ Din Tapuah mergea către apus înspre uedul^[s] Kana şi atingea ţărmul mării.

Aceasta era moştenirea seminţiei efraimiţilor, potrivit clanurilor lor. ⁹ Efraimiţii mai aveau şi un număr de cetăţi în teritoriul urmaşilor lui Manase, fiecare cetate având satele dimprejurul ei.

¹⁰ Ei nu i-au izgonit însă pe canaaniţii care locuiau la Ghezer şi, prin urmare, canaaniţii au locuit printre efraimiţi până în ziua aceasta, fiind puşi la muncă forţată.

Teritoriul moştenit de seminţia lui Manase

17 Teritoriul seminţiei lui Manase, întâiul născut al lui Iosif, era următorul: lui Machir, întâiul născut al lui Manase şi tatăl lui Ghilad, i s-a dat Ghiladul şi Başanul, pentru că el era un războinic. ² De asemenea, li s-a dat un teritoriu şi celorlalţi fii ai lui Manase, potrivit clanurilor lor: Abiezer cu fiii lui, Helek cu fiii lui, Asriel cu fiii lui, Şehem cu fiii lui, Hefer cu fiii lui şi Şemida cu fiii lui; aceştia erau fiii lui Manase, fiul lui Iosif, potrivit clanurilor lor.

³ Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, nu a avut fii, ci doar fete ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa. ⁴ Ele s-au prezentat înaintea preotului Elazar, înaintea lui Iosua, fiul lui Nun, şi înaintea conducătorilor, spunând: „Domnul i-a poruncit lui Moise să ne fie dată o moştenire în mijlocul rudelor noastre.“ Iosua le-a dat o parte de moştenire printre fraţii tatălui lor, întocmai după porunca Domnului. ⁵ Teritoriul lui Manase era alcătuit astfel din zece părţi, în afară de Ghilad şi Başan, care erau dincolo de Iordan, ⁶ căci fetele lui Manase primiseră o moştenire printre fiii acestuia, iar ţinutul Ghiladului fusese dat celorlalţi fii ai lui Manase.

⁷ Hotarul teritoriului manasit se întindea de la Aşer până la Micmetat, în partea de răsărit a Şehemului, continuând spre sud până la locuitorii din En-Tapuah. ⁸ Regiunea Tapuahului aparţinea lui Manase, dar Tapuahul de pe hotarul lui Manase aparţinea efraimiţilor. ⁹ Hotarul cobora apoi prin sudul uedului^[t] Kana. Aceste cetăţi efraimite se aflau pe teritoriu manasit, hotarul lui Manase trecând pe la nord de ued şi ajungând apoi la ţărmul mării. ¹⁰ În sud era teritoriul lui Efraim, iar în nord, cel al lui Manase, ambele având ieşire la mare, hotarul atingând apoi teritoriul lui Aşer în partea de nord şi pe cel al lui Isahar în partea de răsărit. ¹¹ Manase mai avea stăpânire în Isahar şi în Aşer peste Bet-Şan cu satele dimprejurul lui, peste Ibleam cu satele dimprejurul lui, peste locuitorii din Dor cu satele dimprejurul lui, precum şi peste locuitorii din En-Dor cu satele dimprejurul lui, peste locuitorii din Taanah cu satele dimprejurul lui şi peste locuitorii din Meghido cu satele dimprejurul lui – cele trei înălţimi^[u]. ¹² Manasiţii nu au putut însă să ocupe acele cetăţi şi, prin urmare, canaaniţii au continuat să locuiască în acea regiune. ¹³ Dar atunci când israeliţii au devenit destul de puternici, i-au pus pe canaaniţi la muncă forţată; de izgonit însă nu i-au izgonit.

¹⁴ Urmaşii lui Iosif l-au întrebat pe Iosua:

– De ce nouă ne-ai dat doar o singură parte şi un singur teritoriu ca moştenire? Noi suntem un popor numeros şi până acum am fost binecuvântaţi de Domnul.

¹⁵ – Dacă sunteţi un popor atât de numeros şi nu vă mai cuprinde regiunea muntoasă a lui Efraim, le-a răspuns Iosua, atunci duceţi-vă spre pădure şi tăiaţi-o ca să vă faceţi loc în teritoriul periziţilor şi al refaiţilor!

¹⁶ – Regiunea muntoasă nu ne va ajunge, i-au spus urmaşii lui Iosif, şi toţi canaaniţii care locuiesc în vale au care de fier, atât cei din Bet-Şan şi din împrejurimi, cât şi cei din valea Izreel!

¹⁷ Dar Iosua a răspuns Casei lui Iosif, adică celor din Efraim şi din Manase:

– Voi sunteţi un popor numeros şi foarte puternic. Prin urmare, nu veţi avea doar o singură parte, ¹⁸ ci veţi avea şi regiunea muntoasă. Căci veţi tăia pădurea şi trecătorile ei vor fi ale voastre, iar pe canaaniţi îi veţi izgoni, chiar dacă sunt puternici şi au care de fier!

Repartizarea teritoriului celorlalte seminţii

18 Întreaga comunitate a israeliţilor s-a strâns la Şilo şi au aşezat acolo Cortul Întâlnirii, ţara fiind sub stăpânirea lor. ² Mai rămăseseră însă şapte seminţii ale israeliţilor cărora nu li se dăduse partea de moştenire.

³ Atunci Iosua le-a zis israeliţilor: „Până când mai amânaţi să luaţi în stăpânire teritoriul pe care vi l-a dat Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri? ⁴ Alegeţi câte trei bărbaţi din fiecare seminţie, iar eu îi voi trimite să străbată ţara şi să facă^[v] o descriere a ei în vederea împărţirii moştenirii, după care se vor întoarce la mine. ⁵ Veţi împărţi teritoriul în şapte, dar Iuda va rămâne în teritoriul lui din sud, iar cei din Casa lui Iosif vor rămâne în teritoriul lor din nord. ⁶ Faceţi o descriere a ţării împărţite în şapte părţi şi aduceţi-mi-o, iar eu voi arunca sorţul pentru voi în prezenţa Domnului, Dumnezeul vostru. ⁷ Leviţii nu vor avea o parte la fel ca voi, fiindcă moştenirea lor este preoţia Domnului, iar Gad, Ruben şi jumătate din Manase şi-au primit moştenirea dincolo de Iordan, teritoriu care le-a fost dat de către Moise, robul Domnului.“

⁸ Când bărbaţii au fost gata să plece ca să scrie despre ţară, Iosua le-a poruncit astfel: „Duceţi-vă, străbateţi ţara şi faceţi o descriere a ei, după care întoarceţi-vă la mine, iar eu voi arunca sorţul pentru voi în prezenţa Domnului, la Şilo.“ ⁹ Bărbaţii aceia au plecat şi au străbătut ţara, împărţind-o în şapte părţi şi scriind pe un sul o descriere a acesteia, potrivit cetăţilor ei, după care s-au întors la Iosua, în tabăra de la Şilo. ¹⁰ Acolo, Iosua a aruncat sorţul pentru ei în prezenţa Domnului şi le-a împărţit israeliţilor teritoriul, dând fiecăruia partea lui.

Teritoriul moştenit de Beniamin

¹¹ O parte a revenit seminţiei urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor. Teritoriul lor îşi avea hotarele între teritoriul urmaşilor lui Iuda şi cel al urmaşilor lui Iosif.

¹² Hotarul lor din nord începea de la Iordan, urca pe la capătul de nord al Ierihonului, continua spre apus prin munţi şi ajungea în pustia Bet-Aven. ¹³ De aici traversa marginea de sud a cetăţii Luz sau Betel şi cobora la Atarot-Adar, dincolo de munte, în partea de sud a Bet-Horonului de Jos.

¹⁴ Hotarul de apus pornea de la muntele din partea de sud a Bet-Horonului şi se întorcea către sud înspre Chiriat-Baal (Chiriat-Iearim), una din cetăţile urmaşilor lui Iuda. Acesta era hotarul de apus.

¹⁵ Hotarul de sud începea de la marginea Chiriat-Iearimului, în apus^[w], continua până la izvorul de apă de la Neftoah, ¹⁶ cobora către marginea muntelui care se află în faţa văii Ben-Hinom, în nordul văii Refaim, şi cobora apoi prin valea Hinom spre partea de sud a Iebusului până la En-Roghel. ¹⁷ Se întorcea înspre nord, atingând En-Şemeş, apoi Ghelilot, care se află în faţa Înălţimii Adumim, continua pe la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben, ¹⁸ cobora până în partea de nord a Bet-Arabei^[x] şi apoi cobora spre Araba^[y], ¹⁹ trecea prin partea de nord a cetăţii Bet-Hogla şi atingea golful din partea de nord a Mării Sărate^[z], în dreptul gurii de vărsare a Iordanului. Acesta era hotarul de sud.

²⁰ Iordanul era hotarul din partea de răsărit.

Aceasta era moştenirea urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, cu hotarele ei de jur împrejur.

Cetăţile descendenţilor lui Beniamin

²¹ Cetăţile seminţiei urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, erau următoarele:

Aceasta era moştenirea urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul moştenit de Simeon

19 A doua parte a revenit lui Simeon, adică seminţiei urmaşilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor, moştenirea acestora fiind pe teritoriul urmaşilor lui Iuda. ² Moştenirea lor cuprindea:

Aceasta era moştenirea seminţiei urmaşilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor. ⁹ Moştenirea simeoniţilor a fost luată din teritoriul urmaşilor lui Iuda, pentru că teritoriul urmaşilor lui Iuda era prea mare pentru ei. Aşadar, urmaşii lui Simeon şi-au primit moştenirea pe teritoriul urmaşilor lui Iuda.

Teritoriul moştenit de Zabulon

¹⁰ A treia parte a revenit urmaşilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor. Hotarul moştenirii lor se întindea până la Sarid, ¹¹ mergea spre apus către Marala, atingând Dabeşet şi uedul^[ab] care este în faţa Iokneamului. ¹² Din Sarid se întorcea spre răsărit, spre răsăritul soarelui, până la hotarul Chislot-Taborului, ieşind la Dabrat şi urcând spre Iafia. ¹³ De aici, traversa spre răsărit către Gat-Hefer şi Et-Kaţin, ieşea la Rimon şi se întorcea către Nea, ¹⁴ după care se întorcea spre nord, către Hanaton, mergând apoi până la valea Iftahel. ¹⁵ Cuprindea douăsprezece cetăţi cu satele dimprejur, printre care erau: Katat, Nahalal, Şimron, Idala şi Betleem. ¹⁶ Aceasta era moştenirea urmaşilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor şi acestea erau cetăţile lor cu satele dimprejur.

Teritoriul moştenit de Isahar

¹⁷ A patra parte a revenit urmaşilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor. ¹⁸ Teritoriul lor cuprindea:

²² Hotarul atingea apoi Taborul, Şahaţuma şi Bet-Şemeş, ieşind la Iordan. În total erau şaisprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor. ²³ Aceasta era moştenirea seminţiei urmaşilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor, ţinând cont de cetăţile şi satele dimprejurul acestora.

Teritoriul moştenit de Aşer

²⁴ A cincea parte a revenit seminţiei urmaşilor lui Aşer, potrivit clanurilor lor. ²⁵ Teritoriul lor trecea prin Helkat, Hali, Beten, Acşaf, ²⁶ Ala-Melek, Amad şi Mişal. La apus atingea Carmelul şi Şihor-Libnatul, ²⁷ iar la răsărit se întorcea către Bet-Dagon, atingea Zabulon şi valea Iftahel la nord de Bet-Emek şi Neiel, ieşind în stânga, spre Cabul, ²⁸ Abdon^[ac], Rehob, Hamon şi Kana, până la Sidonul cel Mare. ²⁹ Se întorcea apoi către Rama până la fortăreaţa Tirului şi către Hosa, după care atingea ţărmul mării în regiunea Aczib. ³⁰ Mai cuprindea şi Uma, Afek şi Rehob – în total douăzeci şi două de cetăţi cu satele dimprejurul lor. ³¹ Cetăţile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moştenirea seminţiei urmaşilor lui Aşer, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul moştenit de Neftali

³² A şasea parte a revenit urmaşilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor. ³³ Hotarul lor pornea de la Helef şi de la stejarul din Ţaananim, trecea pe la Adami-Necheb şi Iabneel până la Lakum şi ieşea la Iordan, ³⁴ după care se întorcea spre apus prin Aznot-Tabor. De aici continua către Hukok, atingea teritoriul lui Zabulon în sud, pe cel al lui Aşer la apus, iar Iordanul la răsărit. ³⁵ Cetăţile fortificate erau:

³⁹ Cetăţile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moştenirea seminţiei urmaşilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul moştenit de Dan

⁴⁰ A şaptea parte a revenit seminţiei urmaşilor lui Dan, potrivit clanurilor lor. ⁴¹ Hotarul moştenirii lor cuprindea:

⁴⁷ Însă daniţii n-au reuşit să intre în posesia teritoriului lor, astfel că au pornit să lupte împotriva Leşemului: au atacat cetatea, au capturat-o, au trecut-o prin ascuţişul sabiei şi au ocupat-o. S-au stabilit în cetate şi au numit-o Dan, după numele strămoşului lor, Dan. ⁴⁸ Cetăţile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moştenirea seminţiei urmaşilor lui Dan, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul dat spre moştenire lui Iosua

⁴⁹ După ce au încheiat de împărţit ţara, potrivit hotarelor stabilite, israeliţii i-au dat şi lui Iosua, fiul lui Nun, o moştenire printre ei, ⁵⁰ aşa cum poruncise Domnul. I-au dat cetatea pe care el o cerea, adică Timnat-Serah^[ad], în regiunea muntoasă a lui Efraim. Iosua a zidit cetatea din nou şi a locuit în ea.

⁵¹ Acestea sunt teritoriile pe care preotul Elazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile clanurilor din seminţiile lui Israel le-au dat ca moştenire, prin tragere la sorţi, la Şilo, în prezenţa Domnului, la intrarea Cortului Întâlnirii. Şi astfel ei au încheiat împărţirea ţării.