² Toţi copiii^(A) lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron şi toată adunarea le-a zis: „De^(B) ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta?

⁴ Şi au zis unul altuia: „Să^(A) ne alegem o căpetenie şi să ne^(B) întoarcem în Egipt.”

¹¹ Şi Domnul a zis lui Moise: „Până^(A) când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu^(B) va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui?

²⁴ Iar pentru că robul Meu Caleb^(A) a fost însufleţit de un alt duh şi a urmat în^(B) totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus şi urmaşii lui o vor stăpâni.

³⁰ nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară^(A) de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.

³⁴ Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat şi a jurat^(A) zicând:

³⁶ afară^(A) de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers o voi da lui şi copiilor lui, pentru că^(B) a urmat în totul calea Domnului.’

³⁸ Iosua^(A), fiul lui Nun, slujitorul^(B) tău, va intra în ea; întăreşte-l^(C), căci el va pune pe Israel în stăpânirea ţării aceleia.