Marcu 7

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Fariseii şi datina bătrânilor

7 Fariseii şi câţiva cărturari veniţi din Ierusalim s-au^(A) adunat la Isus. ² Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. ³ Fariseii, însă, şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. ⁴ Şi, când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. ⁵ Şi^(B) fariseii, şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” ⁶ Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ‘Norodul^(C) acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. ⁷ Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.’ ⁸ Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum spălarea urcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” ⁹ El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră. ¹⁰ Căci Moise a zis: ‘Să cinsteşti^(D) pe tatăl tău şi pe mama ta’ şi: ‘Cine^(E) va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.’ ¹¹ Voi, dimpotrivă, ziceţi: ‘Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta», este Corban^(F)’, adică dat lui Dumnezeu, face bine; ¹² şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. ¹³ Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”

Ce spurcă pe om

¹⁴ În urmă^(G), a chemat din nou noroadele la Sine şi le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi. ¹⁵ Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă. ¹⁶ Dacă^(H) are cineva urechi de auzit, să audă.” ¹⁷ După ce^(I) a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. ¹⁸ El le-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? ¹⁹ Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. ²⁰ El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om. ²¹ Căci^(J) dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, ²² furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. ²³ Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.”

Femeia canaaneancă

²⁴ Isus^(K) a plecat de acolo şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. ²⁵ Căci, îndată, o femeie a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. ²⁶ Femeia aceasta era o grecoaică de obârşie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. ²⁷ Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei”. ²⁸ „Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar şi căţeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor”. ²⁹ Atunci, Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-ta”. ³⁰ Şi când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat şi ieşise dracul din ea.

Vindecarea unui surdomut

³¹ Isus^(L) a părăsit ţinutul Tirului şi a venit iarăşi, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole. ³² I-au^(M) adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el. ³³ El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi şi i-a atins limba cu scuipatul^(N) Lui. ³⁴ Apoi Şi-a ridicat^(O) ochii spre cer, a suspinat^(P) şi a zis: „Efata”, adică „Deschide-te!” ³⁵ Îndată^(Q) i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba şi a vorbit foarte desluşit. ³⁶ Isus le-a^(R) poruncit să nu spună nimănui, dar, cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult. ³⁷ Ei erau uimiţi peste măsură de mult şi ziceau: „Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi, să vorbească.”