Ghedeon îi învinge pe midianiţi

Ierub-Baal, adică Ghedeon, împreună cu tot poporul care era cu el, s-au sculat dis-de-dimineaţă, au plecat şi şi-au aşezat tabăra lângă izvorul Harod. Tabăra lui Midian era la nord de ei, lângă dealul Moreh, în vale.

Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Oamenii care sunt cu tine sunt prea mulţi pentru ca Eu să dau pe Midian în mâinile lor, fiindcă s-ar putea ca Israel să se mândrească faţă de Mine şi să zică că s-a eliberat singur. De aceea vesteşte acum în auzul oamenilor şi zi-le: «Cine este fricos şi se teme să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Ghilad!»“ Douăzeci şi două de mii de oameni s-au întors şi au mai rămas zece mii.

Domnul i-a zis din nou lui Ghedeon: „Oamenii sunt încă prea mulţi! Coboară-i la ape şi ţi-i voi alege acolo! Acela despre care îţi voi spune să meargă cu tine, va merge cu tine şi toţi aceia despre care îţi voi spune să nu meargă cu tine, nu vor merge cu tine!“

Ghedeon i-a dus pe oameni la apă şi Domnul i-a zis: „Pe cei care vor lipăi apa cu limba[a] aşa cum lipăie câinele, să-i separi de toţi aceia care se vor pleca pe genunchi să bea apă!“ Numărul celor care au lipăit apa cu limba a fost de trei sute de bărbaţi. Restul poporului s-a plecat pe genunchi să bea apă.

Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de bărbaţi care au lipăit din apă cum lipăie câinele, vă voi elibera şi-i voi da pe midianiţi în mâna ta! Toţi ceilalţi oameni să plece acasă!“ După ce poporul şi-a luat proviziile şi trâmbiţele în mâini, Ghedeon i-a trimis pe toţi israeliţii acasă, iar el împreună cu cei trei sute de oameni s-au îmbărbătat. Tabăra lui Midian era în vale, dedesubt de el.

Chiar în noaptea aceea, Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Scoală-te şi atacă tabăra căci am dat-o în mâinile tale! 10 Dacă ţi-e frică s-o ataci, du-te cu Pura, slujitorul tău! 11 Să asculţi ce vor vorbi, fiindcă după aceea ţi se vor întări mâinile şi vei putea să ataci tabăra!“ Atunci el şi cu Pura, slujitorul lui, au înaintat până la avanpostul străjerilor care erau în tabără. 12 Midianiţii, amalekiţii şi popoarele din răsărit erau răspândiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste; cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe ţărmul mării. 13 Când a sosit Ghedeon, a văzut acolo un om care îi povestea prietenului său un vis. El zicea:

– Am avut un vis: se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra midianiţilor. A ajuns până la cort, l-a izbit şi acesta a căzut răsturnându-se cu susul în jos! Astfel cortul a fost distrus!

14 Camaradul lui i-a răspuns:

– Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul israelitului Ioaş! Dumnezeu i-a dat în mâna lui pe midianiţi cu toată oştirea lor!

15 După ce a auzit Ghedeon povestirea visului şi interpretarea lui, s-a închinat şi s-a întors în tabăra lui Israel. El le-a zis: „Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre oştirea lui Midian!“ 16 A împărţit cei trei sute de oameni în trei cete, a dat fiecăruia câte o trâmbiţă şi nişte ulcioare goale cu torţe în ele, 17 şi le-a zis: „Să vă uitaţi la mine şi să faceţi la fel! Când am să ajung la capătul taberei, să faceţi aşa cum voi face eu! 18 Când eu şi cei care vor fi cu mine vom suna din trâmbiţe, atunci să sunaţi şi voi din trâmbiţele voastre de jur împrejurul întregii tabere şi să ziceţi: «Pentru Domnul şi pentru Ghedeon!»“

19 Ghedeon şi cei o sută de bărbaţi care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la miezul nopţii[b], chiar când se schimbau străjerii. Şi au început să sune din trâmbiţe şi să spargă ulcioarele pe care le aveau în mâini. 20 Toate cele trei cete au sunat din trâmbiţe şi au spart ulcioarele; au apucat de torţe cu mâna stângă, în timp ce în mâna dreaptă ţineau trâmbiţele ca să sune. Apoi au strigat: „Sabia Domnului şi sabia lui Ghedeon!“ 21 Fiecare rămăsese la locul lui în jurul taberei. Şi toţi cei din tabără au început să alerge, să ţipe şi să fugă.

22 Când cei trei sute de bărbaţi au sunat din trâmbiţe, Domnul a făcut ca aliaţii adunaţi în tabără să întoarcă sabia unii împotriva altora. Oştirea a fugit către Bet-Şita, înspre Ţerera, lângă hotarul de la Abel-Mehola, în apropiere de Tabat. 23 Israeliţii din Neftali, din Aşer şi din întregul Manase au fost chemaţi să-i urmărească pe midianiţi.

24 Ghedeon a trimis soli prin toată regiunea muntoasă a lui Efraim, spunând: „Coborâţi, urmăriţi-i pe midianiţi şi capturaţi-i la apele de lângă Bet-Bara şi la Iordan!“ Şi toţi efraimiţii s-au strâns şi au pus stăpânire pe apele de lângă Bet-Bara şi pe Iordan. 25 Le-au prins pe cele două căpetenii ale midianiţilor, pe Oreb şi pe Zeeb. Pe Oreb l-au omorât la Ţur-Oreb[c], iar pe Zeeb l-au omorât la Iecheb-Zeeb[d]. După ce i-au urmărit pe midianiţi, i-au adus lui Ghedeon, dincolo de Iordan, capetele lui Oreb şi Zeeb.

Footnotes

  1. Judecători 7:5 Din mâna dusă căuş la gură; ideea este că aceştia au rămas în picioare, vigilenţi, spre deosebire de ceilalţi; şi în vs. 6, 7
  2. Judecători 7:19 Noaptea era împărţită în 3 străji a câte 4 ore (apus-22:00; 22:00-2:00; 2:00-răsărit)
  3. Judecători 7:25 Sau.: Stânca lui Oreb
  4. Judecători 7:25 Sau: Teascul lui Zeeb

Biruinţa asupra madianiţilor

Ierubaal(A), sau Ghedeon, şi tot poporul care era cu el s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au tăbărât la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la miazănoapte de Ghedeon, spre dealul More, în vale. Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult pentru ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude(B) împotriva Mea şi să zică: ‘Mâna mea m-a izbăvit’. Vesteşte dar lucrul acesta în auzul poporului: ‘Cine este(C) fricos şi se teme să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Gaaladului’.” Douăzeci şi două de mii de oameni din popor s-au întors şi au mai rămas zece mii. Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul este încă prea mult. Pogoară-i la apă şi acolo ţi-i voi alege; acela despre care îţi voi spune: ‘Acesta să meargă cu tine’ va merge cu tine, şi acela despre care îţi voi spune: ‘Acesta să nu meargă cu tine’ nu va merge cu tine”. Ghedeon a pogorât poporul la apă, şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Pe toţi cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăie câinele, să-i desparţi de toţi cei ce vor bea apă din genunchi”. Cei ce au lipăit apa, ducând-o la gură cu mâna, au fost în număr de trei sute de oameni, şi tot poporul celălalt a îngenuncheat ca să bea. Şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Cu(D) cei trei sute de oameni care au lipăit, vă voi mântui şi voi da pe Madian în mâinile tale. Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă.” Au luat merindele poporului şi trâmbiţele lui. Apoi Ghedeon a trimis pe toţi bărbaţii lui Israel, pe fiecare în cortul lui, şi a ţinut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos, în vale. Domnul a zis lui Ghedeon în timpul(E) nopţii: „Scoală-te şi pogoară-te în tabără, căci am dat-o în mâinile tale. 10 Dacă ţi-e frică să te pogori, pogoară-te cu Pura, slujitorul tău. 11 Să asculţi(F) ce vor zice şi după aceea ţi se vor întări mâinile: pogoară-te dar în tabără.” El s-a pogorât cu Pura, slujitorul lui, până la întâia strajă a taberei. 12 Madian, Amalec şi toţi fiii Răsăritului(G) erau răspândiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste, şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării. 13 Ghedeon a sosit şi iată că un om istorisea tovarăşului său un vis. El zicea: „Am visat un vis şi se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos şi cortul a fost dărâmat.” 14 Tovarăşul lui a răspuns şi a zis: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat în mâinile lui pe Madian şi toată tabăra.” 15 Când a auzit Ghedeon istorisirea visului şi tâlcuirea lui, s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a întors în tabăra lui Israel şi a zis: „Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Madian!” 16 A împărţit în trei cete pe cei trei sute de oameni şi le-a dat tuturor trâmbiţe şi urcioare goale, cu nişte făclii în urcioare. 17 El le-a zis: „Să vă uitaţi la mine şi să faceţi ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceţi ce voi face eu 18 şi când voi suna din trâmbiţă, eu şi toţi cei ce vor fi cu mine, să sunaţi şi voi din trâmbiţă de jur împrejurul taberei şi să ziceţi: ‘Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!’ ” 19 Ghedeon şi cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la mijlocul nopţii, îndată după ce puseseră pe păzitori. Au sunat din trâmbiţă şi au spart urcioarele pe care le aveau în mână. 20 Cele trei cete au sunat din trâmbiţă şi au spart urcioarele; au apucat făcliile cu mâna stângă şi trâmbiţele cu mâna dreaptă, ca să sune, şi au strigat: „Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” 21 A rămas(H) fiecare la locul lui, în jurul taberei, şi toată(I) tabăra a început să alerge, să ţipe şi să fugă. 22 Cei trei sute de oameni au sunat(J) iarăşi din trâmbiţă şi, în toată tabăra, Domnul(K) i-a făcut să întoarcă sabia(L) unii împotriva altora. Tabăra a fugit până la Bet-Şita, spre Ţerera, până la hotarul de la Abel-Mehola, lângă Tabat. 23 Bărbaţii lui Israel s-au strâns, cei din Neftali, din Aşer şi din tot Manase, şi au urmărit pe Madian. 24 Ghedeon a trimis soli în tot muntele(M) lui Efraim ca să spună: „Pogorâţi-vă înaintea lui Madian şi tăiaţi-le trecerea apelor până la Bet-Bara şi Iordan.” Toţi bărbaţii lui Efraim s-au strâns şi au pus stăpânire pe trecerea(N) apelor până la Bet-Bara(O) şi Iordan. 25 Au pus mâna pe două(P) căpetenii ale lui Madian: Oreb şi Zeeb; au ucis pe Oreb la stânca(Q) lui Oreb şi au ucis pe Zeeb la teascul lui Zeeb. Au urmărit pe Madian şi au adus capetele lui Oreb şi Zeeb la Ghedeon, de cealaltă parte(R) a Iordanului.

Gideon Defeats the Midianites

Early in the morning, Jerub-Baal(A) (that is, Gideon(B)) and all his men camped at the spring of Harod.(C) The camp of Midian(D) was north of them in the valley near the hill of Moreh.(E) The Lord said to Gideon, “You have too many men. I cannot deliver Midian into their hands, or Israel would boast against me, ‘My own strength(F) has saved me.’ Now announce to the army, ‘Anyone who trembles with fear may turn back and leave Mount Gilead.(G)’” So twenty-two thousand men left, while ten thousand remained.

But the Lord said to Gideon, “There are still too many(H) men. Take them down to the water, and I will thin them out for you there. If I say, ‘This one shall go with you,’ he shall go; but if I say, ‘This one shall not go with you,’ he shall not go.”

So Gideon took the men down to the water. There the Lord told him, “Separate those who lap the water with their tongues as a dog laps from those who kneel down to drink.” Three hundred of them(I) drank from cupped hands, lapping like dogs. All the rest got down on their knees to drink.

The Lord said to Gideon, “With the three hundred men that lapped I will save you and give the Midianites into your hands.(J) Let all the others go home.”(K) So Gideon sent the rest of the Israelites home but kept the three hundred, who took over the provisions and trumpets of the others.

Now the camp of Midian lay below him in the valley. During that night the Lord said to Gideon, “Get up, go down against the camp, because I am going to give it into your hands.(L) 10 If you are afraid to attack, go down to the camp with your servant Purah 11 and listen to what they are saying. Afterward, you will be encouraged to attack the camp.” So he and Purah his servant went down to the outposts of the camp. 12 The Midianites, the Amalekites(M) and all the other eastern peoples had settled in the valley, thick as locusts.(N) Their camels(O) could no more be counted than the sand on the seashore.(P)

13 Gideon arrived just as a man was telling a friend his dream. “I had a dream,” he was saying. “A round loaf of barley bread came tumbling into the Midianite camp. It struck the tent with such force that the tent overturned and collapsed.”

14 His friend responded, “This can be nothing other than the sword of Gideon son of Joash,(Q) the Israelite. God has given the Midianites and the whole camp into his hands.”

15 When Gideon heard the dream and its interpretation, he bowed down and worshiped.(R) He returned to the camp of Israel and called out, “Get up! The Lord has given the Midianite camp into your hands.”(S) 16 Dividing the three hundred men(T) into three companies,(U) he placed trumpets(V) and empty jars(W) in the hands of all of them, with torches(X) inside.

17 “Watch me,” he told them. “Follow my lead. When I get to the edge of the camp, do exactly as I do. 18 When I and all who are with me blow our trumpets,(Y) then from all around the camp blow yours and shout, ‘For the Lord and for Gideon.’”

19 Gideon and the hundred men with him reached the edge of the camp at the beginning of the middle watch, just after they had changed the guard. They blew their trumpets and broke the jars(Z) that were in their hands. 20 The three companies blew the trumpets and smashed the jars. Grasping the torches(AA) in their left hands and holding in their right hands the trumpets they were to blow, they shouted, “A sword(AB) for the Lord and for Gideon!” 21 While each man held his position around the camp, all the Midianites ran, crying out as they fled.(AC)

22 When the three hundred trumpets sounded,(AD) the Lord caused the men throughout the camp to turn on each other(AE) with their swords.(AF) The army fled to Beth Shittah toward Zererah as far as the border of Abel Meholah(AG) near Tabbath. 23 Israelites from Naphtali, Asher(AH) and all Manasseh were called out,(AI) and they pursued the Midianites.(AJ) 24 Gideon sent messengers throughout the hill country of Ephraim, saying, “Come down against the Midianites and seize the waters of the Jordan(AK) ahead of them as far as Beth Barah.”

So all the men of Ephraim were called out and they seized the waters of the Jordan as far as Beth Barah. 25 They also captured two of the Midianite leaders, Oreb and Zeeb(AL). They killed Oreb at the rock of Oreb,(AM) and Zeeb at the winepress of Zeeb. They pursued the Midianites(AN) and brought the heads of Oreb and Zeeb to Gideon, who was by the Jordan.(AO)