De aceea popoarele puternice Te vor slăvi;
    cetăţile neamurilor de temut se vor teme de Tine.
Căci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărman,
    un refugiu pentru cel nevoiaş în necazul său,
un adăpost în furtună
    şi o umbră în mijlocul caniculei,
atunci când suflarea asupritorilor
    lovea ca furtuna într-un zid
        şi ca arşiţa soarelui într-un loc uscat.
Tu aduci la tăcere zarva străinilor
    şi, aşa cum căldura este domolită de umbra unui nor,
        tot astfel şi cântarea asupritorilor încetează.

Read full chapter