⁸ Căci câmpiile Heşbonului se usucă
    la fel ca şi viile din Sibma.
Domnitorii neamurilor
    au distrus cele mai alese viţe,
care cândva ajungeau până la Iazer,
    fiind răspândite până spre pustie.
Mlădiţele ei se întindeau
    şi ajungeau până la mare^[a].
⁹ De aceea plâng împreună cu Iazerul
    pentru viile din Sibma.
O, Heşbon! O, Eleale!
    Vă ud cu lacrimile Mele!
Căci strigătul de bucurie
    scos de voi la culesul fructelor şi la seceriş a încetat.

¹⁰ Ogoarele sunt pustiite,
    pământul jeleşte^[a],
căci grânele sunt nimicite.
    Mustul a secat
        şi uleiul s-a terminat.

¹² Via s-a uscat,
    iar smochinul este veştejit;
rodiul, palmierul, mărul,
    toţi pomii de pe câmp sunt uscaţi.
Într-adevăr, s-a ofilit bucuria
    din mijlocul oamenilor!