Prorocie împotriva lui Israel şi a Asiriei

7 S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz^(A), fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată, dar n-a putut să-l bată. ² Când au venit şi au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărât în Efraim!” a tremurat inima lui Ahaz şi inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure când bate vântul. ³ Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieşi înaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub^(B), la capătul canalului^(C) de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului, ⁴ şi spune-i: ‘Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic şi să nu ţi se moaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Reţin şi a Siriei şi din pricina fiului lui Remalia! ⁵ Nu te teme că Siria gândeşte rău împotriva ta şi că Efraim şi fiul lui Remalia zic: ⁶ «Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem şi să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel». ⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Aşa^(D) ceva nu se va întâmpla şi nu va avea loc. ⁸ Căci^(E) Damascul va fi capitala Siriei şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şaizeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor. ⁹ Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă^(F) nu credeţi, nu veţi sta în picioare».’ ” ¹⁰ Domnul a vorbit din nou lui Ahaz şi i-a zis: ¹¹ „Cere^(G) un semn de la Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.” ¹² Ahaz a răspuns:. „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.” ¹³ Isaia a zis atunci: „Ascultaţi totuşi, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu? ¹⁴ De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara^(H) va rămâne însărcinată, va naşte un^(I) fiu şi-I va pune numele Emanuel^(J) (Dumnezeu este cu noi). ¹⁵ El va mânca smântână şi miere până va şti să lepede răul şi să aleagă binele. ¹⁶ Dar^(K), înainte ca să ştie copilul să lepede răul şi să aleagă binele, ţara de ai cărei doi^(L) împăraţi te temi tu va fi pustiită.” ¹⁷ Domnul^(M) va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău zile cum n-au mai fost niciodată din ziua când s-a^(N) despărţit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei). ¹⁸ În ziua aceea, Domnul va şuiera^(O) muştelor de la capătul râurilor Egiptului şi albinelor din ţara Asiriei; ¹⁹ ele vor veni şi se vor aşeza toate în vâlcelele pustii şi în crăpăturile stâncilor, pe toate tufişurile şi pe toate imaşurile. ²⁰ În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici^(P) luat cu chirie de dincolo de Râu, şi anume cu împăratul Asiriei, capul şi părul de pe picioare; ba va rade chiar şi barba. ²¹ În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă şi două oi ²² şi vor da un aşa belşug de lapte încât vor mânca smântână, căci cu smântână şi cu miere se vor hrăni toţi cei ce vor rămâne în ţară. ²³ În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va^(Q) fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor: ²⁴ vor intra acolo cu săgeţi şi cu arcul, căci toată ţara nu va fi decât mărăcini şi spini. ²⁵ Şi toţi munţii lucraţi cu cazmaua acum nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor şi a spinilor; vor da drumul boilor în ei şi le vor bătători oile.