Nelegiuirile poporului

59 Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă^(A) ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ² ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte! ³ Căci mâinile^(B) vă sunt mânjite de sânge şi degetele, de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni şi limba voastră vorbeşte nelegiuiri. ⁴ Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuie pe lucruri deşarte şi spun neadevăruri, zămislesc răul şi nasc^(C) nelegiuirea. ⁵ Clocesc ouă de basilic şi ţes pânze de păianjen. Cine mănâncă din ouăle lor moare şi, dacă se sparge vreunul, iese o năpârcă. ⁶ Pânzele^(D) lor nu slujesc la facerea hainelor şi nu pot să se acopere cu lucrarea lor, căci lucrările lor sunt nişte lucrări nelegiuite şi în mâinile lor sunt fapte de silnicie. ⁷ Picioarele^(E) lor aleargă spre rău şi se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri nelegiuite, prăpădul şi nimicirea sunt pe drumul lor. ⁸ Ei nu cunosc calea păcii şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite^(F): oricine umblă pe ele nu cunoaşte pacea. ⁹ De aceea, hotărârea de izbăvire este departe de noi şi mântuirea nu ne ajunge. Aşteptăm^(G) lumina, şi iată întunericul; lucirea, şi umblăm în negură! ¹⁰ Bâjbâim^(H) ca nişte orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua namiaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoşi suntem ca nişte morţi. ¹¹ Mormăim cu toţii ca nişte urşi, ne^(I) văităm ca nişte porumbei, aşteptăm izbăvirea, şi nu este, aşteptăm mântuirea, şi ea este departe de noi. ¹² Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta şi păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi şi ne cunoaştem nelegiuirile noastre. ¹³ Am fost vinovaţi şi necredincioşi faţă de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare şi răzvrătire, am cugetat^(J) şi am vorbit cuvinte mincinoase, ¹⁴ şi astfel izbăvirea s-a întors îndărăt şi mântuirea a stat deoparte, căci adevărul s-a poticnit în piaţa de obşte şi neprihănirea nu poate să se apropie. ¹⁵ Adevărul s-a făcut nevăzut, şi cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede, cu privirea mânioasă, că nu mai este nicio neprihănire. ¹⁶ El vede^(K) că nu este niciun om şi Se miră^(L) că nimeni nu mijloceşte. Atunci^(M) braţul Lui Îi vine în ajutor şi neprihănirea Lui Îl sprijină. ¹⁷ Se^(N) îmbracă cu neprihănire ca şi cu o platoşă, Îşi pune pe cap coiful mântuirii, ia răzbunarea ca o haină şi Se acoperă cu gelozia ca şi cu o manta. ¹⁸ El va răsplăti fiecăruia după^(O) faptele lui, va da potrivnicilor Săi mânia, va întoarce la fel vrăjmaşilor săi şi va da ostroavelor plata cuvenită! ¹⁹ Atunci^(P) se vor teme de Numele Domnului cei de la apus şi de slava Lui cei de la răsăritul soarelui. Când va năvăli vrăjmaşul ca^(Q) un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă. ²⁰ „Da, va veni un Răscumpărător^(R) pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, care se vor întoarce de la păcatele lor”, zice Domnul. ²¹ „Şi iată^(S) legământul Meu cu ei, zice Domnul: ‘Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele, pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi până-n veac’ ”, zice Domnul.