Adevăratul post

58 „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei! ² În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. ³ ‘La^(A) ce ne foloseşte să postim – zic ei – dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim^(B) sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?’ Pentru că – zice Domnul – în ziua postului vostru vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri. ⁴ Iată^(C), postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus. ⁵ Oare aceasta^(D) este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o^(E) zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să^(F) se culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? ⁶ Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile^(G) robiei, dă^(H) drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; ⁷ împarte-ţi pâinea^(I) cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă^(J) vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului^(K) tău. ⁸ Atunci^(L) lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte şi slava^(M) Domnului te va însoţi. ⁹ Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele^(N) de ocară, ¹⁰ dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime şi întunericul tău va fi ca ziua namiaza mare! ¹¹ Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. ¹² Ai tăi vor^(O) zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit. ¹³ Dacă îţi vei^(P) opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, ¹⁴ atunci^(Q) te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui^(R) pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov”, căci^(S) gura Domnului a vorbit.