⁵ Îmi plânge inima^(A) pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la^(B) Eglat-Şelişia, căci suie, plângând, suişul^(C) Luhitului şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.

¹¹ De aceea îmi plânge sufletul^(A) pentru Moab ca o harpă şi inima pentru Chir-Hares.

³ De aceea mi s-a umplut inima^(A) de nelinişte, m-apucă durerile^(B), ca durerile unei femei când naşte. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd.

⁴ De aceea zic: ‘Întoarceţi-vă privirile de la mine, lăsaţi-mă să plâng^(A) cu amar; nu stăruiţi să mă mângâiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu!’

9 „O, de mi-ar fi capul plin^(A) cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!

¹⁰ „Munţii vreau să-i plâng şi să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite^(A) vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele^(B) au fugit şi au pierit.”

⁴² şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.