¹³ Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui^(A) în cer, îmi voi ridica^(B) scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; ¹⁴ mă voi sui pe^(C) vârful norilor, voi^(D) fi ca Cel Preaînalt.’

³ Căci mândria inimii tale te-a dus în rătăcire, pe tine, care locuieşti în crăpăturile stâncilor^(A) şi domneşti în înălţime, de aceea tu zici^(B) în tine însuţi: ‘Cine mă va arunca la pământ?’ ⁴ Dar, chiar dacă ai locui tot atât de sus^(C) ca vulturul, chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul^(D) între stele, tot te voi arunca jos şi de acolo, zice Domnul.