Iov 22

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

² „Poate un om^(A) să aducă vreun folos lui Dumnezeu?
Nu, ci înţeleptul nu-şi foloseşte decât lui.
³ Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos?
Şi dacă trăieşti fără vină, ce va câştiga El?
⁴ Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare
şi intră la judecată cu tine?
⁵ Nu-i mare răutatea ta?
Şi fărădelegile tale, fără număr?
⁶ Luai^(B) fără pricină zăloage de la fraţii tăi,
lăsai fără haine pe cei goi.
⁷ Nu dădeai apă omului însetat,
nu voiai^(C) să dai pâine omului flămând.
⁸ Ţara era a ta fiindcă erai mai tare,
te aşezai în ea fiindcă erai cu vază.
⁹ Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale
şi braţele^(D) orfanilor le frângeai.
¹⁰ Pentru aceea eşti înconjurat^(E) de curse
şi te-a apucat groaza dintr-odată.
¹¹ Nu vezi dar acest întuneric,
aceste ape multe care te^(F) năpădesc?
¹² Nu este Dumnezeu sus în ceruri?
Priveşte vârful stelelor. Ce înalt este!
¹³ Şi tu zici: ‘Ce ştie^(G) Dumnezeu?
Poate să judece El prin întunericul de nori?
¹⁴ Îl înfăşoară norii^(H), nu vede nimic,
bolta cerească abia dacă o străbate!’
¹⁵ Ce, vrei s-apuci pe calea străveche,
pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,
¹⁶ care^(I) au fost luaţi înainte de vreme
şi au ţinut cât ţine un pârâu care se scurge?
¹⁷ Ei^(J) ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi!
Ce ne^(K) poate face Cel Atotputernic?’
¹⁸ Şi totuşi Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. –
Departe^(L) de mine sfatul celor răi! –
¹⁹ Cei fără prihană^(M) vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura,
cel nevinovat va râde de ei
²⁰ şi va zice: ‘Iată pe potrivnicii noştri nimiciţi!
Iată-le bogăţiile arse de foc!’
²¹ Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei^(N) avea pace;
te vei bucura astfel iarăşi de fericire.
²² Primeşte învăţătură din gura Lui
şi pune-ţi^(O) la inimă cuvintele Lui.
²³ Vei fi aşezat iarăşi la locul tău dacă te^(P) vei întoarce la Cel Atotputernic,
dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
²⁴ Aruncă^(Q) dar aurul în ţărână,
aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!
²⁵ Şi atunci, Cel Atotputernic va fi aurul tău,
argintul tău, bogăţia ta.
²⁶ Atunci, Cel Atotputernic va fi desfătarea ta^(R),
şi îţi vei ridica^(S) faţa spre Dumnezeu.
²⁷ Îl vei^(T) ruga, şi te va asculta
şi îţi vei putea împlini juruinţele.
²⁸ Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti,
pe cărările tale va străluci lumina.
²⁹ Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta:
Dumnezeu ajută pe cel^(U) cu ochii plecaţi.
³⁰ El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat,
care îşi va datora scăparea curăţiei mâinilor tale.”