Smerirea şi căinţa lui Iov

42 Iov a răspuns Domnului şi a zis:

⁷ După ce a vorbit aceste cuvinte lui Iov, Domnul a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea S-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine cum a vorbit robul Meu Iov.

⁸ Luaţi acum şapte^(F) viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă^(G) la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere-de-tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage^(H) pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine cum a vorbit robul Meu Iov.” ⁹ Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov. ¹⁰ Domnul^(I) a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit^(J) decât tot ce avusese. ¹¹ Fraţii^(K), surorile şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă şi au mâncat cu el în casă. L-au plâns şi l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, şi fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur. ¹² În cei din urmă ani^(L) ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut paisprezece mii^(M) de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de măgăriţe. ¹³ A avut şapte^(N) fii şi trei fete; ¹⁴ celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de a doua Cheţia şi celei de a treia Cheren-Hapuc. ¹⁵ În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moştenire printre fraţii lor. ¹⁶ Iov a mai trăit^(O) după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam. ¹⁷ Şi Iov a murit bătrân şi sătul^(P) de zile.