39 Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii?
Vezi tu pe cerboaice^(A) când fată?
² Numeri tu lunile în care sunt însărcinate
şi cunoşti tu vremea când nasc?
³ Ele se pleacă, fată puii
şi scapă iute de durerile lor.
⁴ Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod;
pleacă şi nu se mai întorc la ele.
⁵ Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic,
izbăvindu-l de orice legătură?
⁶ I-am dat^(B) ca locuinţă pustiul
şi pământul sărac ca locaş.
⁷ El râde de zarva cetăţilor
şi n-aude strigătele stăpânului care-l mână.
⁸ Străbate munţii ca să-şi găsească hrana
şi umblă după tot ce este verde.
⁹ Vrea bivolul sălbatic^(C) să fie în slujba ta?
Şi stă el noaptea la ieslea ta?
¹⁰ Îl poţi lega tu cu o funie ca să tragă o brazdă?
Merge el după tine ca să grăpeze bulgării din văi?
¹¹ Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare?
Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?
¹² Te laşi tu pe el pentru căratul roadelor tale,
ca să le strângă în aria ta?
¹³ Aripa struţului bate cu veselie,
de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
¹⁴ Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle
şi le lasă să se încălzească în nisip.
¹⁵ Ea uită că piciorul le poate strivi,
că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
¹⁶ Este aspră^(D) cu puii săi, de parcă nici n-ar fi ai ei.
Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
¹⁷ Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune^(E)
şi nu i-a făcut parte de pricepere.
¹⁸ Când se scoală şi porneşte,
râde de cal şi de călăreţul lui.
¹⁹ Tu dai putere calului
şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
²⁰ Tu-l faci să sară ca lăcusta?
Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza.
²¹ Scurmă pământul şi, mândru de puterea lui,
se aruncă^(F) asupra celor înarmaţi;
²² îşi bate joc de frică, nu se teme
şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
²³ Zăngăneşte tolba cu săgeţi pe el,
suliţa şi lancea strălucesc,
²⁴ fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.
²⁵ La sunetul trâmbiţei parcă zice: ‘Înainte!’.
De departe miroase bătălia,
glasul ca de tunet al căpeteniilor şi strigătele de luptă.
²⁶ Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul
şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
²⁷ Oare din porunca ta se înalţă vulturul
şi îşi aşază cuibul^(G) pe înălţimi?
²⁸ El locuieşte în stânci,
acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor.
²⁹ De acolo descoperă el prada
şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
³⁰ Puii lui îi beau sângele
şi, acolo unde sunt hoituri^(H), acolo-i şi vulturul.”