Al treilea discurs al lui Elifaz din Teman

22 Atunci Elifaz din Teman i-a zis:

„Poate un om să-i fie de folos lui Dumnezeu?
    Chiar cel mai înţelept Îi poate sluji la ceva?
Ce bucurie are Cel Atotputernic dacă trăieşti drept?
    Ce câştigă El dacă sunt curate căile tale?
Pentru evlavia ta te mustră El
    şi intră la judecată cu tine?
Nu e mare răutatea ta?
    Nu sunt fără sfârşit nedreptăţile tale?
N-ai luat tu garanţii de la fraţii tăi fără temei?
    Ai despuiat oameni de îmbrăcămintea lor.
N-ai dat apă celui însetat
    şi n-ai vrut să dai pâine celui flămând,
deşi erai un om puternic şi ţara era a ta,
    erai un om onorat; trăiai în ea.
Tu ai trimis pe văduve cu mâinile goale
    şi ai zdrobit puterea celor orfani.
10 De aceea eşti înconjurat de curse
    şi eşti cuprins brusc de spaimă.
11 De aceea e atât de întuneric, că nu poţi vedea
    şi te acoperă un şuvoi de ape.

12 Nu este Dumnezeu în înălţimile cerului?
    Priveşte cât de măreţe sunt cele mai înalte stele!
13 Totuşi tu zici: «Ce ştie Dumnezeu?
    Poate El judeca prin întunericul adânc?
14 Nori groşi Îl înfăşoară şi astfel nu ne vede,
    atunci când El umblă pe bolta cerului.»
15 Te vei ţine de calea veche
    pe care au urmat-o cei răi?
16 Ei au fost smulşi înainte de vreme;
    temelia le-a fost spălată de un şuvoi de apă.
17 Ei I-au zis lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!
    Ce ne poate face Cel Atotputernic?»
18 Totuşi El le-a umplut casele de bunătăţi.
    Dar departe de mine sfatul celor răi!
19 Cei drepţi văd căderea lor şi se bucură
    şi cel nevinovat râde de ei, zicând:
20 «Duşmanii noştri sunt nimiciţi,
    focul le mistuie bogăţia!»

21 Supune-te Lui şi fă pace cu El
    şi aşa vei avea parte de bine.
22 Primeşte învăţătura din gura Sa,
    aşterne-ţi în inimă cuvintele Lui.
23 Dacă te întorci la Cel Atotputernic, vei fi repus în drepturi;
    dacă izgoneşti răutatea departe de cortul tău,
24 dacă vei arunca aurul în ţărână
    şi aurul de Ofir în albia pâraielor,
25 dacă Cel Atotputernic va fi aurul tău
    şi argintul tău cel mai preţios,
26 atunci te vei bucura în Cel Atotputernic
    şi-ţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.
27 Te vei ruga Lui şi El te va auzi
    şi tu îţi vei ţine jurămintele.
28 Ce vei hotărî se va împlini,
    lumina va străluci pe căile tale.
29 Când oamenii sunt smeriţi Tu spui: «Să fie ridicaţi!»
    El va izbăvi pe cel cu privirea plecată.
30 El va elibera chiar şi pe cei vinovaţi;
    ei vor scăpa datorită curăţiei mâinilor tale.“

A treia cuvântare a lui Elifaz

22 Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:

„Poate un om(A) să aducă vreun folos lui Dumnezeu?
Nu, ci înţeleptul nu-şi foloseşte decât lui.
Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos?
Şi dacă trăieşti fără vină, ce va câştiga El?
Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare
şi intră la judecată cu tine?
Nu-i mare răutatea ta?
Şi fărădelegile tale, fără număr?
Luai(B) fără pricină zăloage de la fraţii tăi,
lăsai fără haine pe cei goi.
Nu dădeai apă omului însetat,
nu voiai(C) să dai pâine omului flămând.
Ţara era a ta fiindcă erai mai tare,
te aşezai în ea fiindcă erai cu vază.
Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale
şi braţele(D) orfanilor le frângeai.
10 Pentru aceea eşti înconjurat(E) de curse
şi te-a apucat groaza dintr-odată.
11 Nu vezi dar acest întuneric,
aceste ape multe care te(F) năpădesc?
12 Nu este Dumnezeu sus în ceruri?
Priveşte vârful stelelor. Ce înalt este!
13 Şi tu zici: ‘Ce ştie(G) Dumnezeu?
Poate să judece El prin întunericul de nori?
14 Îl înfăşoară norii(H), nu vede nimic,
bolta cerească abia dacă o străbate!’
15 Ce, vrei s-apuci pe calea străveche,
pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,
16 care(I) au fost luaţi înainte de vreme
şi au ţinut cât ţine un pârâu care se scurge?
17 Ei(J) ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi!
Ce ne(K) poate face Cel Atotputernic?’
18 Şi totuşi Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. –
Departe(L) de mine sfatul celor răi! –
19 Cei fără prihană(M) vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura,
cel nevinovat va râde de ei
20 şi va zice: ‘Iată pe potrivnicii noştri nimiciţi!
Iată-le bogăţiile arse de foc!’
21 Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei(N) avea pace;
te vei bucura astfel iarăşi de fericire.
22 Primeşte învăţătură din gura Lui
şi pune-ţi(O) la inimă cuvintele Lui.
23 Vei fi aşezat iarăşi la locul tău dacă te(P) vei întoarce la Cel Atotputernic,
dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
24 Aruncă(Q) dar aurul în ţărână,
aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!
25 Şi atunci, Cel Atotputernic va fi aurul tău,
argintul tău, bogăţia ta.
26 Atunci, Cel Atotputernic va fi desfătarea ta(R),
şi îţi vei ridica(S) faţa spre Dumnezeu.
27 Îl vei(T) ruga, şi te va asculta
şi îţi vei putea împlini juruinţele.
28 Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti,
pe cărările tale va străluci lumina.
29 Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta:
Dumnezeu ajută pe cel(U) cu ochii plecaţi.
30 El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat,
care îşi va datora scăparea curăţiei mâinilor tale.”