A doua încercare a lui Iov

Într-o altă zi, fiii lui Dumnezeu s-au înfăţişat înaintea Domnului. Satan a venit şi el în mijlocul lor pentru a se înfăţişa înaintea Domnului. Domnul l-a întrebat pe Satan:

– De unde vii?

Satan I-a răspuns:

– De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea ce am făcut-o pe el.

Domnul i-a zis lui Satan:

– L-ai văzut pe robul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru şi drept, care se teme de Dumnezeu şi se fereşte de rău. Chiar şi acum, el rămâne neclintit în curăţia lui, deşi M-ai stârnit împotriva lui ca să-l distrug fără motiv.

Atunci Satan I-a răspuns Domnului:

– Piele pentru piele[a]! Omul dă tot ce are pentru viaţa sa. Ia întinde-Ţi mâna şi atinge-te de carnea lui şi de oasele lui şi vei vedea că Te va blestema în faţă!

Domnul i-a răspuns lui Satan:

– Iată, ţi-l dau pe mână, numai cruţă-i viaţa!

Satan a ieşit din prezenţa Domnului şi l-a umplut pe Iov de bube dureroase din talpa piciorului până-n creştetul capului. Iov a luat un ciob de lut cu care să se scarpine şi s-a aşezat în cenuşă.

Atunci soţia lui i-a zis:

– Încă rămâi neclintit în curăţia ta? Blestemă-L pe Dumnezeu şi mori!

10 El i-a răspuns:

– Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce?! Să primim de la Dumnezeu doar binele şi să nu primim şi răul?

În toate acestea Iov nu a păcătuit deloc prin vorbele sale.

Cei trei prieteni ai lui Iov

11 Trei prieteni de-ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamat, au auzit de nenorocirea care s-a abătut asupra lui şi s-au înţeles să meargă împreună la el, pentru a-l mângâia sufleteşte şi a-l îmbărbăta. 12 Când şi-au ridicat privirea de departe, abia l-au mai recunoscut. Ei au început să se tânguie şi să plângă. Şi-au sfâşiat mantiile şi şi-au presărat ţărână pe cap. 13 S-au aşezat lângă el pe pământ şi au rămas aşa vreme de şapte zile şi şapte nopţi. Aceştia n-au scos nici un cuvânt, căci vedeau cât de mare îi era durerea.

Footnotes

  1. Iov 2:4 Posibil un proverb, folosit în contextul trocului, al schimbului de piei de animale; probabil Satan se referă aici la faptul că, atâta timp cât Dumnezeu nu s-a atins de Iov însuşi, atitudinea acestuia nu este deloc lăudabilă, poate este chiar o încercare egoistă de a se proteja pe sine

Satana învinuieşte pe Iov

Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi(A) de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea Domnului. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns(B) Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană(C) şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare(D) în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd(E) fără pricină.” Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui. Dar ia întinde-Ţi(F) mâna şi atinge-Te de oasele(G) şi de carnea lui, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” Domnul(H) a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.

Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa(I) piciorului până în creştetul capului. Şi Iov a luat un ciob să se scarpine şi a şezut pe cenuşă(J). Nevastă-sa i-a zis: „Tu rămâi(K) neclintit(L) în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu şi mori!” 10 Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce, primim(M) de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?”

În toate(N) acestea, Iov n-a păcătuit(O) deloc cu buzele lui.

Cei trei prieteni vin la Iov

11 Trei prieteni(P) ai lui Iov, Elifaz din Teman(Q), Bildad din Şuah(R) şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să-i plângă de milă(S) şi să-l mângâie. 12 Ridicându-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plâns. Şi-au sfâşiat mantalele şi au aruncat(T) cu ţărână în văzduh deasupra capetelor lor. 13 Şi au şezut pe pământ, lângă el, şapte zile şi şapte(U) nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea.

On another day the angels[a](A) came to present themselves before the Lord, and Satan also came with them(B) to present himself before him. And the Lord said to Satan, “Where have you come from?”

Satan answered the Lord, “From roaming throughout the earth, going back and forth on it.”(C)

Then the Lord said to Satan, “Have you considered my servant Job? There is no one on earth like him; he is blameless and upright, a man who fears God and shuns evil.(D) And he still maintains his integrity,(E) though you incited me against him to ruin him without any reason.”(F)

“Skin for skin!” Satan replied. “A man will give all he has(G) for his own life. But now stretch out your hand and strike his flesh and bones,(H) and he will surely curse you to your face.”(I)

The Lord said to Satan, “Very well, then, he is in your hands;(J) but you must spare his life.”(K)

So Satan went out from the presence of the Lord and afflicted Job with painful sores from the soles of his feet to the crown of his head.(L) Then Job took a piece of broken pottery and scraped himself with it as he sat among the ashes.(M)

His wife said to him, “Are you still maintaining your integrity?(N) Curse God and die!”(O)

10 He replied, “You are talking like a foolish[b] woman. Shall we accept good from God, and not trouble?”(P)

In all this, Job did not sin in what he said.(Q)

11 When Job’s three friends, Eliphaz the Temanite,(R) Bildad the Shuhite(S) and Zophar the Naamathite,(T) heard about all the troubles that had come upon him, they set out from their homes and met together by agreement to go and sympathize with him and comfort him.(U) 12 When they saw him from a distance, they could hardly recognize him;(V) they began to weep aloud,(W) and they tore their robes(X) and sprinkled dust on their heads.(Y) 13 Then they sat on the ground(Z) with him for seven days and seven nights.(AA) No one said a word to him,(AB) because they saw how great his suffering was.

Footnotes

  1. Job 2:1 Hebrew the sons of God
  2. Job 2:10 The Hebrew word rendered foolish denotes moral deficiency.