Ioan 21

Nouă Traducere În Limba Română

Isus li Se arată câtorva ucenici la Marea Tiberiadei

21 După aceea, Isus li S-a arătat din nou ucenicilor, la Marea Tiberiadei^[a]. Li S-a arătat astfel: ² Simon Petru, Toma – cel numit „Didimus“^[b] –, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei şi alţi doi dintre ucenicii lui Isus, erau împreună. ³ Simon Petru le-a zis:

– Mă duc să pescuiesc!

Ei i-au răspuns:

– Venim şi noi cu tine!

Au ieşit şi s-au suit într-o barcă, dar în noaptea aceea n-au prins nimic.

⁴ Când se făcuse deja dimineaţă, Isus stătea pe ţărm. Ucenicii însă nu ştiau că este Isus. ⁵ El le-a zis:

– Copilaşi, nu aveţi ceva peşte de mâncare?

– Nu! I-au răspuns ei.

⁶ El le-a zis:

– Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!

L-au aruncat şi nu l-au mai putut trage din cauza mulţimii peştilor.

⁷ Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus^[c] i-a zis lui Petru: „Este Domnul!“ Auzind că este Domnul, Simon Petru şi-a pus haina pe el, pentru că era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare. ⁸ Ceilalţi ucenici au venit cu barca, trăgând năvodul cu peşti, căci nu era departe de ţărm, doar cam la două sute de coţi^[d]. ⁹ Când au coborât pe uscat, au văzut un foc de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine. ¹⁰ Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!“ ¹¹ Simon Petru s-a suit în barcă şi a tras năvodul la ţărm, plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari; însă, cu toate că erau atâţia, năvodul nu s-a rupt.

¹² Isus le-a zis: „Veniţi şi luaţi micul dejun!“ Nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: „Tu Cine eşti?“, pentru că ştiau că este Domnul. ¹³ Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel a făcut şi cu peştele. ¹⁴ Aceasta era deja a treia oară când Isus li Se arăta ucenicilor Săi după ce fusese înviat dintre cei morţi.

Isus şi Petru

¹⁵ După ce au luat micul dejun, Isus l-a întrebat pe Simon Petru:

– Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?

El I-a răspuns:

– Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!

Isus i-a zis:

– Paşte mieii Mei!

¹⁶ L-a întrebat din nou, a doua oară:

– Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti?

El I-a răspuns:

– Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!

Isus i-a zis:

– Păstoreşte oile Mele!

¹⁷ L-a întrebat a treia oară:

– Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti?

Petru s-a întristat pentru că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?“ şi I-a răspuns:

– Doamne, Tu le ştii pe toate, Tu ştii că Te iubesc!

Isus i-a zis:

– Paşte oile Mele! ¹⁸ Adevărat, adevărat îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, tu însuţi te încingeai şi te duceai unde voiai; însă când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altcineva te va încinge şi te va duce unde nu vei voi!

¹⁹ A spus acestea ca să arate cu ce fel de moarte Îl va proslăvi Petru pe Dumnezeu.

Apoi i-a zis:

– Urmează-Mă!

Isus şi ucenicul iubit

²⁰ Petru s-a întors şi l-a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus^[e], acela care la cină stătuse la masă la pieptul^[f] lui Isus şi-L întrebase: „Doamne, cine este cel ce Te va trăda?“ ²¹ Văzându-l, Petru L-a întrebat pe Isus:

– Doamne, dar cu acesta ce va fi?

²² Isus i-a răspuns:

– Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te priveşte pe tine?! Tu urmează-Mă!

²³ Din pricina aceasta a ieşit zvonul între fraţi că acel ucenic nu va muri. Dar Isus nu-i spusese că nu va muri, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te priveşte pe tine?!“

²⁴ Acesta este ucenicul care depune mărturie cu privire la aceste lucruri şi care a scris aceste lucruri. Şi ştim că mărturia lui este adevărată.

²⁵ Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă ar fi fost scrise fiecare, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi încăput cărţile scrise.