Rugăciunea lui Isus

17 După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a^(A)sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, ² după cum^(B)I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe^(C) care I i-ai dat Tu.

⁵ Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe^(A) care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.

³³ Şi acum, odată ce S-a înălţat^(A) prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit^(B) de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt^(C), a turnat ce vedeţi şi auziţi.

⁹ Dar pe Acela^(A) care a fost făcut pentru „puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat^(B) cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru^(C) toţi.