17 N-am şezut niciodată în compania petrecăreţilor,
    ca să mă înveselesc cu ei.
Am stat singur, pentru că mâna Ta era peste mine
    şi mă umpluseşi de indignare.
18 De ce durerea mea este fără sfârşit?
    De ce rana mea este incurabilă şi refuză să se vindece?
Vei fi Tu pentru mine ca un izvor înşelător,
    ca o apă care seacă?

19 – Aşa vorbeşte Domnul:

„Dacă te vei întoarce la Mine, te voi aduce din nou
    să stai înaintea Mea.
Dacă vei rosti cuvinte de valoare, şi nu cuvinte de nimic,
    vei fi ca gura Mea.
Ei să se întoarcă la tine,
    şi nu tu să te întorci la ei!

Read full chapter