Mustrarea poporului

2 „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² ‘Du-te şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: Aşa vorbeşte Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără^(A), de iubirea ta când erai logodită, când Mă urmai^(B) în pustie, într-un pământ nesemănat. ³ Atunci, Israel^(C) era închinat Domnului, era cele dintâi roade^(D) ale lui; toţi cei ce mâncau^(E) din ele se făceau vinovaţi şi venea nenorocirea peste ei, zice Domnul».’ ⁴ Ascultaţi Cuvântul Domnului, casa lui Iacov şi voi, toate familiile casei lui Israel! ⁵ Aşa vorbeşte Domnul: ‘Ce nelegiuire^(F) au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine şi au mers după nimicuri^(G) şi au ajuns ei înşişi de nimic? ⁶ Ei n-au întrebat: «Unde este Domnul care ne-a scos^(H) din ţara Egiptului, care ne-a povăţuit prin pustie^(I), printr-un pământ uscat şi plin de gropi, printr-un pământ unde domnesc seceta şi umbra morţii, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte niciun om?» ⁷ V-am adus într-o ţară ca o livadă de pomi^(J), ca să-i mâncaţi roadele şi bunătăţile, dar voi aţi venit, Mi-aţi spurcat^(K) ţara şi Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urâciune. ⁸ Preoţii n-au întrebat: «Unde este Domnul?» Păzitorii Legii^(L) nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, prorocii^(M) au prorocit prin Baal şi au alergat după cei ce nu sunt de niciun^(N) ajutor. ⁹ De aceea, Mă voi mai certa^(O) cu voi, zice Domnul, şi Mă voi certa cu copiii^(P) copiilor voştri. ¹⁰ Treceţi în ostroavele Chitim şi priviţi! Trimiteţi la Chedar, uitaţi-vă bine şi vedeţi dacă s-a întâmplat acolo aşa ceva: ¹¹ şi-a schimbat^(Q) vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt^(R) dumnezei? Dar poporul Meu şi-a^(S) schimbat Slava cu ceva^(T) care nu este de niciun ajutor! ¹² Miraţi-vă^(U) de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul. ¹³ Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii^(V), şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă. ¹⁴ Este Israel un rob^(W) cumpărat sau fiu de rob născut în casă? Atunci pentru ce a ajuns de pradă? ¹⁵ Nişte pui^(X) de lei mugesc şi strigă împotriva lui şi-i pustiesc ţara; cetăţile îi sunt arse şi fără locuitori. ¹⁶ Chiar şi cei din Nof şi Tahpanes^(Y) îţi vor zdrobi creştetul capului. ¹⁷ Nu ţi-ai făcut^(Z) tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău, când te îndrepta^(AA) pe calea cea bună? ¹⁸ Şi acum, ce cauţi să te duci^(AB) în Egipt să bei apa^(AC) Nilului? Ce cauţi să te duci în Asiria să bei apa râului? ¹⁹ Tu singur te pedepseşti cu răutatea^(AD) ta şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să n-ai nicio frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor. ²⁰ De mult ţi-ai sfărâmat jugul, ţi-ai rupt legăturile şi ai^(AE) zis: «Nu mai vreau să slujesc ca un rob!» Căci, pe orice deal^(AF) înalt şi sub orice copac verde, te-ai întins ca o^(AG) curvă. ²¹ Te sădisem ca o vie minunată^(AH) şi de cel mai bun soi. Cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut într-o coardă^(AI) de viţă sălbatică?! ²² Chiar dacă te-ai spăla cu silitră^(AJ), chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea^(AK) ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu. ²³ Cum^(AL) poţi să zici: «Nu m-am spurcat şi nu m-am dus după Baali?» Priveşte-ţi urma paşilor în vale^(AM) şi vezi ce ai făcut, dromaderă^(AN) iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi! ²⁴ Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care gâfâie în aprinderea patimii ei, cine o va împiedica să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei. ²⁵ Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gâtlejul de sete! Dar^(AO) tu zici: «Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii^(AP) străini şi vreau să merg după ei.» ²⁶ Cum rămâne uluit un hoţ când este prins, aşa de uluiţi vor rămâne cei din casa lui Israel, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi prorocii lor. ²⁷ Ei zic lemnului: «Tu eşti tatăl meu!» Şi pietrei: «Tu mi-ai dat viaţa!» Căci ei Îmi întorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar, când sunt în nenorocire^(AQ), zic: «Scoală-Te şi scapă-ne!» ²⁸ Unde sunt^(AR) dumnezeii tăi, pe care ţi i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape^(AS) în vremea nenorocirii! Căci câte^(AT) cetăţi ai, atâţia dumnezei ai, Iuda! ²⁹ Pentru ce^(AU) vă certaţi cu Mine? Toţi Mi-aţi fost necredincioşi, zice Domnul. ³⁰ Degeaba v-am lovit^(AV) copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat^(AW) pe prorocii voştri ca un leu nimicitor. ³¹ O, neam rău de oameni, uitaţi-vă bine la Cuvântul Domnului, care zice: «Am fost Eu o pustie^(AX) pentru Israel sau o ţară plină de întuneric beznă?» Pentru ce zice atunci poporul Meu: «Suntem slobozi^(AY), nu voim^(AZ) să ne întoarcem la Tine?» ³² Îşi uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat^(BA) de zile fără număr. ³³ Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile când este vorba să cauţi ce iubeşti! Chiar şi la nelegiuire te deprinzi. ³⁴ Până şi pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor^(BB) nevinovaţi, pe care nu i-ai prins făcând nicio spargere. ³⁵ Şi, cu toate acestea^(BC), tu zici: «Da, sunt nevinovat! Să se întoarcă acum mânia Lui de la mine!» Iată^(BD), Mă voi certa cu tine, pentru că^(BE) zici: «N-am păcătuit!» ³⁶ Pentru ce^(BF) atâta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Din Egipt îţi va veni ruşinea^(BG), cum^(BH) ţi-a venit şi din Asiria! ³⁷ Tot de-acolo vei ieşi cu mâinile^(BI) pe cap, căci Domnul leapădă pe aceia în care te încrezi şi nu vei izbuti cu ei.’ ”