⁷ V-am adus într-o ţară ca o livadă de pomi^(A), ca să-i mâncaţi roadele şi bunătăţile, dar voi aţi venit, Mi-aţi spurcat^(B) ţara şi Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urâciune.

²⁵ Să ne culcăm în ruşinea noastră şi să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit^(A) împotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până în ziua de azi, şi n-am ascultat^(B) glasul Domnului, Dumnezeului nostru.’

²² Căci n-am vorbit^(A) nimic cu părinţii voştri şi nu le-am dat nicio poruncă cu privire la arderi-de-tot şi jertfe în ziua când i-am scos din ţara Egiptului.

²⁶ Dar ei nu M-au ascultat^(A), n-au luat aminte, şi-au înţepenit^(B) gâtul şi au făcut^(C) mai rău decât părinţii lor.

²¹ Ţi-am vorbit când îţi mergea bine, dar tu ziceai: ‘Nu pot s-ascult!’ Aşa ai lucrat^(A) din tinereţea ta şi n-ai ascultat glasul Meu.

²⁸ Şi anume, când i-am dus în ţara pe care jurasem că le-o voi da, şi ei şi-au aruncat ochii^(A) spre orice deal înalt şi spre orice copac stufos, acolo şi-au adus jertfele, acolo şi-au adus darurile de mâncare care Mă mâniau, acolo şi-au ars miresmele de un miros plăcut şi acolo şi-au turnat jertfele de băutură.»’