Iacob 3

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

3 Fraţii mei, să nu^(A) fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi^(B) că vom primi o judecată mai aspră. ² Toţi greşim în^(C) multe feluri. Dacă^(D) nu greşeşte cineva în vorbire, este^(E) un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul. ³ De pildă, dacă punem cailor^(F) frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul. ⁴ Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt, şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului. ⁵ Tot aşa, şi limba^(G) este un mic mădular şi se făleşte cu lucruri mari^(H). Iată un foc mic ce pădure mare aprinde! ⁶ Limba^(I) este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează^(J) tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei. ⁷ Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblânzesc şi au fost îmblânzite de neamul omenesc, ⁸ dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină^(K) de o otravă de moarte. ⁹ Cu ea binecuvântăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni care^(L) sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. ¹⁰ Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea, şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei! ¹¹ Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce, şi apă amară? ¹² Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce. ¹³ Cine^(M) dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele^(N) făcute cu blândeţea^(O) înţelepciunii! ¹⁴ Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă^(P) amară şi un duh de ceartă, să nu^(Q) vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. ¹⁵ Înţelepciunea aceasta^(R) nu vine de sus, ci este pământească, firească^[a], drăcească. ¹⁶ Căci, acolo unde^(S) este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. ¹⁷ Înţelepciunea^(T) care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică^(U). ¹⁸ Şi^(V) roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.