Legământul lui Dumnezeu cu Avram

15 După toate acestea, Domnul i-a vorbit lui Avram într-o viziune astfel:

– Nu te teme, Avrame. Eu sunt scutul tău; răsplata ta va fi foarte mare.

² Dumnezeu i-a vorbit lui Israel într-o vedenie de noapte şi i-a zis:

– Iacove, Iacove!

– Iată-mă! a răspuns el.

Chemarea lui Ezechiel

1 În al treizecilea an^[a], în a cincea zi a lunii a patra^[b], în timp ce mă aflam printre exilaţii de lângă râul Chebar, cerurile s-au deschis şi am văzut vedenii dumnezeieşti.

² În viziunea aceasta, m-am văzut în capitala Susa, în provincia Elam^[a]; am mai văzut în viziune că eram pe malul râului Ulai.

⁸ Astfel am fost lăsat singur, privind această mare viziune. Puterea m-a părăsit, culoarea feţei mi s-a schimbat ca la un mort şi am rămas fără vlagă.

¹⁶ Dar iată că cineva care era la înfăţişare ca un om^[a] mi-a atins buzele. Atunci mi-am deschis gura şi am început să vorbesc. I-am zis celui ce stătea înaintea mea:

– Stăpâne^[b], la vederea acestei viziuni, m-am umplut de groază şi am rămas fără vlagă. ¹⁷ Cum ar putea slujitorul stăpânului meu să vorbească cu stăpânul meu? Căci puterea m-a părăsit şi abia mai am suflare.

¹¹ Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii.

²² Când a ieşit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El a continuat să le facă semne şi să rămână mai departe mut.

¹¹ A văzut cerul deschis şi ceva ca o pânză mare fiind coborâtă pe pământ de cele patru colţuri.