Stricăciunea oamenilor

6 Când^(A) au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, ² fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat^(B) de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. ³ Atunci, Domnul a zis: „Duhul^(C) Meu nu va rămâne^[a] pururea în om, căci^(D) omul nu este decât carne păcătoasă; totuşi^[b], zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” ⁴ Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. ⁵ Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor^(E) din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. ⁶ I-a părut rău^(F) Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit^(G) în inima Lui. ⁷ Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”

Noe

⁸ Dar Noe a căpătat^(H) milă înaintea Domnului. ⁹ Iată care sunt urmaşii lui Noe.

Noe^(I) era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui:

Noe^(J) umbla cu Dumnezeu. ¹⁰ Noe a născut trei fii: Sem^(K), Ham şi Iafet. ¹¹ Pământul era stricat^(L) înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin^(M) de silnicie. ¹² Dumnezeu S-a uitat^(N) spre pământ şi iată că pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ. ¹³ Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul^(O) oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am^(P) să-i nimicesc împreună cu pământul. ¹⁴ Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. ¹⁵ Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. ¹⁶ Să faci corabiei o fereastră^[c], sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus. ¹⁷ Şi iată că Eu^(Q) am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri. ¹⁸ Dar cu tine fac un legământ: să^(R) intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. ¹⁹ Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două^(S) din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. ²⁰ Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină^(T) la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă. ²¹ Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.” ²² Aşa a şi făcut Noe^(U): a făcut tot^(V) ce-i poruncise Dumnezeu.