Prima călătorie a fraţilor lui Iosif în Egipt

42 Când Iacov a aflat că în Egipt se găsesc grâne, le-a zis fiilor săi: „De ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii? Am auzit că în Egipt se găsesc grâne; duceţi-vă şi cumpăraţi-ne de acolo grâne, pentru ca să trăim şi să nu murim.“ Zece dintre fraţii lui Iosif s-au dus să cumpere grâne din Egipt. Dar Iacov nu l-a trimis şi pe Beniamin, fratele lui Iosif, împreună cu fraţii săi, pentru că se gândea să nu i se întâmple vreo nenorocire. Astfel, pentru că şi în Canaan era foamete, fiii lui Israel s-au dus să cumpere grâne din Egipt împreună cu alţi oameni care mergeau într-acolo.

Iosif era stăpânul ţării, cel care vindea hrană întregului popor al ţării. Când fraţii lui Iosif au ajuns la el, s-au plecat cu faţa până la pământ înaintea lui. De îndată ce şi-a văzut fraţii, Iosif i-a recunoscut, dar s-a prefăcut că nu-i cunoaşte şi le-a vorbit cu asprime.

– De unde veniţi? i-a întrebat el.

– Venim din Canaan, ca să cumpărăm hrană, au răspuns ei.

Iosif i-a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut pe el. El şi-a amintit visele pe care le-a avut despre ei şi le-a zis:

– Voi sunteţi iscoade şi aţi venit să vedeţi unde este ţara neprotejată!

10 – Nu, stăpâne, au răspuns ei, slujitorii tăi au venit să cumpere hrană. 11 Toţi suntem fiii aceluiaşi om. Suntem oameni cinstiţi; slujitorii tăi nu sunt iscoade.

12 Dar el le-a zis:

– Nu e adevărat, ci voi aţi venit să vedeţi unde este ţara neprotejată!

13 Ei au răspuns:

– Noi, slujitorii tăi, suntem doisprezece fraţi, fiii aceluiaşi om din Canaan; cel mai mic este acum cu tatăl nostru, iar unul nu mai este.

14 Dar Iosif le-a zis:

– Sunteţi iscoade, aşa cum v-am spus! 15 Iată cum veţi fi testaţi: pe viaţa lui Faraon că nu veţi pleca din acest loc decât dacă vine aici fratele vostru mai mic! 16 Trimiteţi-l pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, iar ceilalţi să rămână în temniţă, pentru ca vorbele voastre să fie puse la încercare şi să se vadă dacă spuneţi adevărul; dacă nu, pe viaţa lui Faraon, cu siguranţă că sunteţi iscoade!

17 Şi i-a aruncat pe toţi în temniţă pentru trei zile. 18 A treia zi, Iosif le-a zis:

– Faceţi acest lucru şi veţi trăi; eu mă tem de Dumnezeu. 19 Dacă sunteţi oameni cinstiţi, unul dintre voi să rămână aici în temniţă, iar ceilalţi mergeţi, duceţi grâne familiilor voastre înfometate 20 şi aduceţi-mi-l pe fratele vostru mai mic. Aşa vor fi verificate cuvintele voastre şi nu veţi muri.

Ei au făcut întocmai. 21 Şi-au zis unul altuia:

– Cu siguranţă plătim pedeapsa pentru ceea ce i-am făcut fratelui nostru, pentru că i-am văzut durerea sufletului când ne ruga pentru viaţa lui, dar nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi necazul acesta.

22 Ruben le-a răspuns:

– Nu v-am spus eu să nu păcătuiţi împotriva băiatului? Dar nu m-aţi ascultat. Acum trebuie să dăm socoteală de sângele lui.

23 Ei nu ştiau că Iosif îi înţelege, pentru că vorbea cu ei printr-un traducător. 24 Iosif a plecat de lângă ei şi a început să plângă. Apoi s-a întors şi le-a vorbit din nou. L-a luat pe Simeon şi l-a legat în prezenţa lor. 25 Apoi a dat poruncă să li se umple sacii cu grâne, să se pună fiecăruia argintul înapoi în sac şi să li se dea provizii pentru drum. După ce li s-au făcut aceste lucruri, 26 ei au încărcat grânele pe măgari şi au plecat. 27 Când unul dintre ei şi-a deschis sacul ca să dea măgarului său nutreţ, în locul în care au înnoptat, şi-a văzut argintul la gura sacului. 28 El le-a zis fraţilor săi: „Argintul mi-a fost dat înapoi; este aici în sacul meu!“ Atunci li s-au înmuiat inimile şi şi-au zis unul altuia tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?“

29 Când au ajuns la tatăl lor, Iacov, în Canaan, i-au povestit tot ce li se întâmplase. Ei au zis:

30 – Acel om, stăpânul ţării, ne-a vorbit aspru şi ne-a luat drept iscoade ale ţării. 31 Dar noi i-am spus: „Suntem oameni cinstiţi, nu suntem iscoade. 32 Suntem doisprezece fraţi, fiii aceluiaşi tată; unul dintre noi nu mai este, iar cel mai mic este acum cu tatăl nostru în Canaan.“ 33 Atunci, omul acela, stăpânul ţării, ne-a spus: „Iată cum voi şti dacă sunteţi oameni cinstiţi: lăsaţi-l pe unul dintre voi cu mine, luaţi grâne pentru familiile voastre înfometate şi plecaţi. 34 Dar aduceţi-mi-l pe fratele vostru mai mic şi voi şti că nu sunteţi iscoade, ci oameni cinstiţi. Apoi vi-l voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea face negoţ în ţară[a].“

35 Când şi-au golit sacii, fiecare a găsit în sacul său punga cu argint. Văzând pungile cu argint, ei şi tatăl lor s-au temut. 36 Tatăl lor, Iacov, le-a zis:

– Voi m-aţi lăsat fără copii. Iosif nu mai este, Simeon nu mai este şi acum vreţi să-l luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea sunt împotriva mea![b]

37 Atunci Ruben i-a zis tatălui său:

– Să-i omori pe cei doi fii ai mei, dacă nu ţi-l voi aduce înapoi pe Beniamin. Lasă-l în grija mea şi ţi-l voi aduce înapoi.

38 Dar el a răspuns:

– Fiul meu nu va merge cu voi, pentru că fratele său este mort şi doar el a mai rămas. Dacă i se va întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi coborî capul încărunţit în Locuinţa Morţilor.

Footnotes

  1. Geneza 42:34 Sau: să străbateţi liber ţara
  2. Geneza 42:36 Sau: Eu sunt cel care suferă!. În ebraică, ultima propoziţie începe cu împotriva mea, cuvinte care în felul acesta sunt subliniate.

Fraţii lui Iosif

42 Când a auzit Iacov(A) că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?” Şi a zis: „Iată, aud că este grâu în Egipt; pogorâţi-vă şi cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim(B) şi să nu murim.” Zece fraţi ai lui Iosif s-au pogorât în Egipt ca să cumpere grâu. Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să(C) nu i se întâmple vreo nenorocire. Fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei grâu, împreună cu cei ce veneau pentru acelaşi lucru, căci în Canaan(D) era foamete.

Întâia călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

Iosif era mai-mare în ţară; el vindea grâu la tot poporul din ţară(E). Fraţii lui Iosif au venit şi s-au aruncat(F) cu faţa la pământ înaintea lui. Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut, dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru şi le-a zis: „De unde veniţi?” Ei au răspuns: „Venim din ţara Canaan ca să cumpărăm merinde.” Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut. Iosif şi-a adus aminte(G) de visele pe care le visase cu privire la ei şi le-a zis: „Voi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.” 10 Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu, robii tăi au venit să cumpere hrană. 11 Noi toţi suntem fiii aceluiaşi om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade.” 12 El le-a zis: „Ba nu, aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.” 13 Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan, şi, iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este(H) în viaţă.” 14 Iosif le-a zis: „V-am spus că sunteţi iscoade. 15 Iată cum veţi fi încercaţi. Pe viaţa(I) lui Faraon că nu veţi ieşi de aici până nu va veni fratele vostru cel tânăr! 16 Trimiteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare şi voi şti dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui Faraon că sunteţi nişte iscoade.” 17 Şi i-a aruncat pe toţi trei zile în temniţă. 18 A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi lucrul acesta, şi veţi trăi. Eu(J) mă tem de Dumnezeu! 19 Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămână unul din fraţii voştri închis în temniţa voastră, iar ceilalţi plecaţi, luaţi grâu ca să vă hrăniţi familiile 20 şi aduceţi-mi(K) pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte.” Şi aşa au făcut. 21 Ei au zis atunci unul către altul: „Da, am fost vinovaţi(L) faţă de fratele nostru, căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea(M) vine peste noi necazul acesta.” 22 Ruben a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu vă spuneam(N) eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta? Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere(O) socoteală pentru sângele lui.” 23 Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci. 24 Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plângă. În urmă s-a întors şi le-a vorbit, apoi a luat dintre ei pe Simeon şi a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor.

Întoarcerea fraţilor lui Iosif

25 Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa(P) s-a făcut. 26 Ei şi-au încărcat grâul pe măgari şi au plecat. 27 Unul(Q) dintre ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au rămas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului 28 şi a zis fraţilor săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi şi iată-l în sacul meu.” Atunci li s-a tăiat inima şi au zis unul altuia, tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?” 29 S-au întors la tatăl lor Iacov, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis: 30 „Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit(R) aspru şi ne-a luat drept iscoade. 31 Noi i-am spus: ‘Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade. 32 Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.’ 33 Şi omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: ‘Iată cum(S) voi cunoaşte dacă sunteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voştri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi 34 şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr. Voi şti astfel că nu sunteţi iscoade, ci sunteţi oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea să străbateţi(T) ţara în voie’.” 35 Când şi-au golit sacii, iată că legătura(U) cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul şi s-au temut. 36 Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiţi(V) de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!” 37 Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amândoi fiii mei dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea şi ţi-l voi aduce înapoi.” 38 Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate pogorî împreună cu voi; căci fratele(W) lui a murit şi el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire(X) în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi pogorî perii mei cei albi(Y) în Locuinţa morţilor.”

Joseph’s Brothers Go to Egypt

42 When Jacob learned that there was grain in Egypt,(A) he said to his sons, “Why do you just keep looking at each other?” He continued, “I have heard that there is grain in Egypt. Go down there and buy some for us,(B) so that we may live and not die.”(C)

Then ten of Joseph’s brothers went down to buy grain(D) from Egypt. But Jacob did not send Benjamin,(E) Joseph’s brother, with the others, because he was afraid that harm might come to him.(F) So Israel’s sons were among those who went to buy grain,(G) for there was famine in the land of Canaan(H) also.(I)

Now Joseph was the governor of the land,(J) the person who sold grain to all its people.(K) So when Joseph’s brothers arrived, they bowed down to him with their faces to the ground.(L) As soon as Joseph saw his brothers, he recognized them, but he pretended to be a stranger and spoke harshly to them.(M) “Where do you come from?”(N) he asked.

“From the land of Canaan,” they replied, “to buy food.”

Although Joseph recognized his brothers, they did not recognize him.(O) Then he remembered his dreams(P) about them and said to them, “You are spies!(Q) You have come to see where our land is unprotected.”(R)

10 “No, my lord,(S)” they answered. “Your servants have come to buy food.(T) 11 We are all the sons of one man. Your servants(U) are honest men,(V) not spies.(W)

12 “No!” he said to them. “You have come to see where our land is unprotected.”(X)

13 But they replied, “Your servants(Y) were twelve brothers, the sons of one man, who lives in the land of Canaan.(Z) The youngest is now with our father, and one is no more.”(AA)

14 Joseph said to them, “It is just as I told you: You are spies!(AB) 15 And this is how you will be tested: As surely as Pharaoh lives,(AC) you will not leave this place unless your youngest brother comes here.(AD) 16 Send one of your number to get your brother;(AE) the rest of you will be kept in prison,(AF) so that your words may be tested to see if you are telling the truth.(AG) If you are not, then as surely as Pharaoh lives, you are spies!(AH) 17 And he put them all in custody(AI) for three days.

18 On the third day, Joseph said to them, “Do this and you will live, for I fear God:(AJ) 19 If you are honest men,(AK) let one of your brothers stay here in prison,(AL) while the rest of you go and take grain back for your starving households.(AM) 20 But you must bring your youngest brother to me,(AN) so that your words may be verified and that you may not die.” This they proceeded to do.

21 They said to one another, “Surely we are being punished because of our brother.(AO) We saw how distressed he was when he pleaded with us for his life, but we would not listen; that’s why this distress(AP) has come on us.”

22 Reuben replied, “Didn’t I tell you not to sin against the boy?(AQ) But you wouldn’t listen! Now we must give an accounting(AR) for his blood.”(AS) 23 They did not realize(AT) that Joseph could understand them,(AU) since he was using an interpreter.

24 He turned away from them and began to weep,(AV) but then came back and spoke to them again. He had Simeon taken from them and bound before their eyes.(AW)

25 Joseph gave orders to fill their bags with grain,(AX) to put each man’s silver back in his sack,(AY) and to give them provisions(AZ) for their journey.(BA) After this was done for them, 26 they loaded their grain on their donkeys(BB) and left.

27 At the place where they stopped for the night one of them opened his sack to get feed for his donkey,(BC) and he saw his silver in the mouth of his sack.(BD) 28 “My silver has been returned,” he said to his brothers. “Here it is in my sack.”

Their hearts sank(BE) and they turned to each other trembling(BF) and said, “What is this that God has done to us?”(BG)

29 When they came to their father Jacob in the land of Canaan,(BH) they told him all that had happened to them.(BI) They said, 30 “The man who is lord over the land spoke harshly to us(BJ) and treated us as though we were spying on the land.(BK) 31 But we said to him, ‘We are honest men; we are not spies.(BL) 32 We were twelve brothers, sons of one father. One is no more, and the youngest is now with our father in Canaan.’(BM)

33 “Then the man who is lord over the land said to us, ‘This is how I will know whether you are honest men: Leave one of your brothers here with me, and take food for your starving households and go.(BN) 34 But bring your youngest brother to me so I will know that you are not spies but honest men.(BO) Then I will give your brother back to you,(BP) and you can trade[a] in the land.(BQ)’”

35 As they were emptying their sacks, there in each man’s sack was his pouch of silver!(BR) When they and their father saw the money pouches, they were frightened.(BS) 36 Their father Jacob said to them, “You have deprived me of my children. Joseph is no more and Simeon is no more,(BT) and now you want to take Benjamin.(BU) Everything is against me!(BV)

37 Then Reuben said to his father, “You may put both of my sons to death if I do not bring him back to you. Entrust him to my care,(BW) and I will bring him back.”(BX)

38 But Jacob said, “My son will not go down there with you; his brother is dead(BY) and he is the only one left. If harm comes to him(BZ) on the journey you are taking, you will bring my gray head down to the grave(CA) in sorrow.(CB)

Footnotes

  1. Genesis 42:34 Or move about freely