Fraţii lui Iosif

42 Când a auzit Iacov^(A) că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?” ² Şi a zis: „Iată, aud că este grâu în Egipt; pogorâţi-vă şi cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim^(B) şi să nu murim.” ³ Zece fraţi ai lui Iosif s-au pogorât în Egipt ca să cumpere grâu. ⁴ Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să^(C) nu i se întâmple vreo nenorocire. ⁵ Fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei grâu, împreună cu cei ce veneau pentru acelaşi lucru, căci în Canaan^(D) era foamete.

Întâia călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

⁶ Iosif era mai-mare în ţară; el vindea grâu la tot poporul din ţară^(E). Fraţii lui Iosif au venit şi s-au aruncat^(F) cu faţa la pământ înaintea lui. ⁷ Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut, dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru şi le-a zis: „De unde veniţi?” Ei au răspuns: „Venim din ţara Canaan ca să cumpărăm merinde.” ⁸ Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut. ⁹ Iosif şi-a adus aminte^(G) de visele pe care le visase cu privire la ei şi le-a zis: „Voi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.” ¹⁰ Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu, robii tăi au venit să cumpere hrană. ¹¹ Noi toţi suntem fiii aceluiaşi om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade.” ¹² El le-a zis: „Ba nu, aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.” ¹³ Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan, şi, iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este^(H) în viaţă.” ¹⁴ Iosif le-a zis: „V-am spus că sunteţi iscoade. ¹⁵ Iată cum veţi fi încercaţi. Pe viaţa^(I) lui Faraon că nu veţi ieşi de aici până nu va veni fratele vostru cel tânăr! ¹⁶ Trimiteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare şi voi şti dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui Faraon că sunteţi nişte iscoade.” ¹⁷ Şi i-a aruncat pe toţi trei zile în temniţă. ¹⁸ A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi lucrul acesta, şi veţi trăi. Eu^(J) mă tem de Dumnezeu! ¹⁹ Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămână unul din fraţii voştri închis în temniţa voastră, iar ceilalţi plecaţi, luaţi grâu ca să vă hrăniţi familiile ²⁰ şi aduceţi-mi^(K) pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte.” Şi aşa au făcut. ²¹ Ei au zis atunci unul către altul: „Da, am fost vinovaţi^(L) faţă de fratele nostru, căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea^(M) vine peste noi necazul acesta.” ²² Ruben a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu vă spuneam^(N) eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta? Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere^(O) socoteală pentru sângele lui.” ²³ Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci. ²⁴ Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plângă. În urmă s-a întors şi le-a vorbit, apoi a luat dintre ei pe Simeon şi a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor.

Întoarcerea fraţilor lui Iosif

²⁵ Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa^(P) s-a făcut. ²⁶ Ei şi-au încărcat grâul pe măgari şi au plecat. ²⁷ Unul^(Q) dintre ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au rămas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului ²⁸ şi a zis fraţilor săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi şi iată-l în sacul meu.” Atunci li s-a tăiat inima şi au zis unul altuia, tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?” ²⁹ S-au întors la tatăl lor Iacov, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis: ³⁰ „Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit^(R) aspru şi ne-a luat drept iscoade. ³¹ Noi i-am spus: ‘Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade. ³² Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.’ ³³ Şi omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: ‘Iată cum^(S) voi cunoaşte dacă sunteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voştri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi ³⁴ şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr. Voi şti astfel că nu sunteţi iscoade, ci sunteţi oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea să străbateţi^(T) ţara în voie’.” ³⁵ Când şi-au golit sacii, iată că legătura^(U) cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul şi s-au temut. ³⁶ Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiţi^(V) de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!” ³⁷ Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amândoi fiii mei dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea şi ţi-l voi aduce înapoi.” ³⁸ Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate pogorî împreună cu voi; căci fratele^(W) lui a murit şi el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire^(X) în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi pogorî perii mei cei albi^(Y) în Locuinţa morţilor.”